Cu deprinderile mele de dascăl vechi, aflat în vacanță, mă opresc azi la o lecție mică de macroeconomie. Și mă gândesc, iată, la propunerea „originală”, care stă la loc de cinste în programul de guvernare cel faimos și atât de invocat, de a face un Fond Suveran de Investiții și Dezvoltare. Este, trebuie să recunoașteți, o denumire metafizică, ușor teatrală și învăluitoare. Românii, atunci când aud de „fonduri” nu cred că au un prea mare… apetit intelectual, mai ales cei de vârsta mea.
De fapt, ce este FSID? Pe când nu era premier, domnul Mihai Tudose a încercat să ne lămurească: „Este un fond de investiţii, deţinut 100% de stat, după modelele existente în Franţa, Italia, SUA sau Norvegia. FSID va cuprinde acţiunile deţinute de stat în circa 200 de companii. Valoarea totală a activelor companiilor ce vor fi incluse în FSID este de aproximativ 45 de miliarde lei. Prin preluarea acţiunilor de către FSID, statul renunţă la dividendele aferente, în sensul că ele nu vor mai fi încasate anual la bugetul de stat, ci vor alimenta FSID. Echivalentul sumelor ce nu vor mai fi încasate la buget va fi de 2,5 miliarde lei anual, o sumă echivalentă cu 0,25% din PIB, însă după cum se va vedea (…) aceasta va fi compensată de efectele generate în economie de FDID, care vor aduce mai multe venituri la bugetul de stat”. Așa a explicat viitorul demnitar de România..
Prin urmare, ce vrea, de fapt, să facă guvernul nostru cel reinventat? Vrea să adune într-un fond mamut participațiile statului la marile companii energetice și de infrastructură. Să o spunem pe înțelesul nostru al tuturor, acest fond ar urma să cheltuiască sumele colectate ca dividende sau creditele obținute prin ipotecarea valoroaselor active deținute pentru diverse investiții publice, cum ar fi spitale, centre regionale de depozitare a legumelor și altele asemenea.
Și apare aici o întrebare firească: ce crede guvernul că va obține astfel? Păi, în primul rând crede că va putea să crească cheltuielile publice fără a crește deficitul, nedrept fixat de UE „cea tiranică și dominatoare” la micul 3% din PIB… Despre un asemenea efect se vorbește rar și neconvingător, într-o presă ocupată cu noile silicoane ale Andreei Antonescu, etalate pe nisipul litoralului nostru…
Și tot așa, pe înțelesul nostru de contribuabili amărâți, să mai spunem și că primul efect pervers al proiectatului fond va fi alungarea investitorilor privați ai companiilor energetice și doborârea indicilor bursieri, care până acum s-au încăpățânat să se mențină, în ciuda „eforturilor” guvernului de a anunța „naționalizarea” celebrului pilon II (de fapt, a administrării activelor fondurilor private obligatorii de pensii). Un economist cunoscut scria zilele trecute că investitorii instituționali nu vor fi prea dornici de a deveni parteneri de acționariat cu un fond mamut de stat, pus pe devalizarea companiilor pentru a face investiții „megalomanice” în Teleorman sau Olt. Mai ales că rolul Transelectrica sau Hidroelectrica nu este de a construi depozite de morcovi sau centre de colectare a laptelui, cum greșit cred economiștii de anii ’70 ai guvernului. Al doilea efect va fi întoarcerea României la perioada unui capitalism primitiv, de tip perestroikist, în care încercăm copilărește să păcălim cerberii de la Bruxelles, de parca ei ar fi așa de proști să nu înțeleagă ce artificii face guvernarea reinventată.
Mai sunt și alte efecte la fel de „înălțătoare”, dar cred că v-am plictisit de ajuns. Sau nu?
Facebook
WhatsApp
TikTok
nu! 🙂