Nu am încotro, trebuie să trădez secretul votului… L-am ales pe Domnul Osache… Și mă grăbesc să vă recomand un roman potrivit zilelor ploioase de vară. Se numește Tombuctu și e scris de Paul Auster.
Domnul Osache nu e nici consilier, nici măcar primar ales într-un singur tur, nu face alianțe în consiliile votate cu entuziasm de românii pasionați de politici durabile și împănate cu idealuri naționale.
Domnul Osache este un câine și nu pare un personaj obișnuit, din romanele moderniste. E un câine inteligent, înțelege limba noastră ( cu aleșii nu e chiar așa ), are și un stăpân, un poet vagabond, de altfel sclipitor în imaginația lui bolnavă și veșnic partener de dialoguri metafizice și profund filosofice. Discuțiile lui morale, cu prietenul vorbitor și cu patru picioare, sunt lipsite de promisiuni ideale și utopice. Cu aleșii noștri, cum știți, e altfel… Domnul Osache e singurul care îl poate înțelege pe stăpânul său, ei sunt nedespărțiți și cutreieră o lume potrivnică și indiferentă. Iar povestea e spusă chiar de el, câinele vorbitor…
Numai că, în carte, stăpânul lui moare și Domnul Osache intră în mari încurcături, cu stăpâni noi și grăbiți, cu prieteni nerecunoscători și aroganți. Peste toate, iubirea față de stăpânul dispărut îl face pe Domnul Osache să fie măcinat de o întreagă istorie complicată, cu valori pe care nici noi, oamenii, nu le găsim de foarte multe ori. Unde își va mai putea vedea stăpânul? Poate acolo, în Tombuctu…
Cineva a scris că e un roman despre o iubire bântuitoare, ale cărui teme se împletesc într-o buclă, ca niște bobine strălucitoare, îmbinându-se cu grație sub proza lui Auster și provocând fantasticul și tragicul.
Tocmai din aceste motive, zic, citiți cartea și lăsați-i pe aleșii noștri de ieri să lucreze pentru noi… Alții care se vor face că ne aduc binele și dreptatea… Până la urmă, orașul nostru e plin de domni Osache cu buline galbene, și-au ales și ei un primar vechi, e de mulți ani pe strada mea și aleargă după mașinile bengoase…
Facebook
WhatsApp
TikTok
