Și se apropia, după 41 de ani, în plină pandemie și sub apăsarea învățământului online, chiar ea, pensia…
Tot așa, într-o dimineață i-am simțit pe elevii mei cam fără chef, arțăgoși, iritați de cine știe ce cauze didactice și pedagogice. Și atunci le-am propus să vorbim un pic despre lingușire și lingușitori, despre tămâiere și despre cei care se gudură pe lângă cei puternici etc.
Le-am spus că tocmai am văzut o fotografie care „exprimă” atât de convingător lumea rea în care trăim, încât dezgustul, sila, scârba sunt toate prea mici pentru ceea ce ar trebui să simțim. Un nene politician mai mititel (am ocolit partidul din care făcea parte, lor… le-am „dat-o anonimă”, dar aici pot să vă spun, era vorba despre un pesedist mai „în etate”, se vedea clar în fotografie) îi pupa mâna noului președinte al Consiliului Județean Prahova, iar șeful părea fericit, zâmbea satisfăcut, poate că îi curgea transpirația parfumată peste obraji. Cine poate să știe? Am văzut și pe aici, la noi acasă, șefi lingușiți cu pasiune revoluționară și cu incantații pătimașe, cu dăruire dâmbovițeană leșinată de adorație adâncă. Desigur, nici despre nominalizarea locală nu le-am spus direct elevilor mei.
Să ne înțelegem, lingușiții sunt din toate partidele. Acum câțiva ani, o cucoană blondă ajunsă în vârful puterii a fost așteptată la inaugurarea clădirii renovate a liceului meu de trepădușii locali umeziți de fericire și afectiv-expansivi de învecinarea cu marea blondă a marinarului pleșuv. E drept, azi și lingușiții și lingușitorii stau mai mult la răcoarea beciului și zdrăngănesc cătușele peste moleșeala națiunii.
Apoi am auzit incantațiile ridicole ale unui alt lider, care au răzbătut prin pereții jegoasei Case a Sindicatelor, din Târgoviștea mea, la promovarea viitorului președinte. Peste zidurile amorțite ale bătrânei Cetăți de Scaun urla nenea acela, ca un orban de la marginea drumului. Mai țineți minte? Cineeeee eeeeeste președinteleeeee noooostru? Și a cam fost… Și mai e… (Iar incantațiile de atunci nu prea par să îl mai ajute pe liderul galben, în lupta lui cu oamenii cîțoși de acum…)
Altul, un mare șef local, (ușor pus la colțul istoriei între timp) primea oda nemuririi într-o sală încărcată de istorie, din partea unui biet artist dependent de sumele alocate de județ, fiecare vers și fiecare sunet ales au fost dedicate cu pioșenie și îmbăloșată ploconire șefului de le Județ. Se tânguiau până și instrumentele din fața mea, scârțâind a lehamite…
Ce ziceți? Asta da, i-am întrebat pe elevii mei… A linguși, a peria, a măguli, a flata, a șutili, a mâglisi, a pomăda, a tămâia, a milcoși, a se gudura, a oblatisi… Scuzați de vorbă grea, de fapt a linge… Și toate se fac cu vorbe mierluitoare. Desigur, trebuie să ajungi șef, să ai o poziție importantă, ca să se ploconească în fiecare dimineață subalternii îngrădiți în privilegii mărunte. Întotdeauna un lingușitor autentic e și un „pârâcios”, o slugă servilă, dar mereu arogantă cu cei de sub el. Da șefu, sigur șefu, excepțională idee șefu, ce bine vă stă cu noua cravată etc. Și el, lingăul, are mereu fața zâmbitoare în apropierea șefului, deși îl chinuiește o criză de bilă de vreo câteva zile.
De obicei, lingușitorii nu-i amăgesc decât pe proști. Un filosof grec spunea că e mai bine să dai peste corbi, decât peste lingușitori. Cei dintâi te mănâncă după ce ai murit, iar ceilalți te mănâncă de viu. Atunci când ai o funcție mare e bine să ai urechi care să asculte mai degrabă îndrăzneala și cuvintele adevărate, decât lingușeala. Șefule (de la primărie, de la prefectură, de la palatul puterii, de unde vrei matale…), șefu, zic, era să aveți o scamă!
P. S. Așadar, să facem o mică recapitulare. Numai în ultima vreme, din București a plecat un tren de călători fără călători. Apoi, către București, un tren a stat în câmp 8 (opt) ore, întrucât căzuse un copac pe șine și CFR nu are o drujbă. Și încă, din Constanța n-a putut pleca un tren pentru că nu s-a găsit locomotiva. Un mecanic beat a intrat cu locomotiva în alt tren de marfă. Și mai sunt, dar mi se face silă… Iar șeful CFR Călători e nervos când i se pun întrebări. Dar și faimosul și „ultracompetentul” ministru usereplusist al transporturilor zice că nu schimbi un om pentru o greșeală. Una, bre? Repet lozinca mea de vară: cîț d-aici și voi, barniți-vă, cioloșiți-vă!
Facebook
WhatsApp
TikTok
