Ce vremuri trăim! Să vă spun câte ceva despre netrebnicie, ticăloșie, mârșăvie, josnicie… Sau despre incapacitate, inutilitate, neputință, zădărnicie, mișelie, nelegiuire, turpitudine, parșivenie, scârnăvie, spurcăciune, în fine, murdărie.
Un director care se ocupa de proiectele de apă și canalizare ale județului Gorj a fost numit secretar de stat în Ministerul Culturii, deși nu are nicio legătură cu domeniul, doar un unchi arheolog, cum spune noul demnitar, și o puternică susținere din partea PSD. Social-democratul este consilier local la Primăria Târgu Jiu și conduce Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „ADIA”, unde, potrivit propriilor declarații, a fost „liantul între primari și operatorul de apă-canal”. Într-un interviu acordat cu ocazia numirii, Mihai Gherghe a fost întrebat ce legături a avut până acum cu activitatea culturală și ce intenționează să facă în noua sa funcție. Domnul ministru zice: „Urmează să vedem când ajung la minister. Să știți că unchiul meu este profesor universitar de istorie veche, un renumit arheolog din România, a făcut descoperiri arheologice și în Gorj. Am avut discuții cu unchiul meu. (…) Nu vreau să dezvolt, pentru că nu vreau să îl amestec în asta. V-am zis doar că am cunoștințe. Mi-am asumat acest risc, eu zic să vedem mai întâi ce pot să fac. O să fac tot ce îmi va cere ministrul Culturii pentru aplicarea programului de guvernare”. Asta a declarat Mihai Gherghe pentru Pandurul.ro.
Între timp, noul demnitar s-a așezat pe fotoliul de dregător al culturii din biată țara noastră. Desigur, vă puteți imagina desele dialoguri intelectuale cu subordonații. Eu chiar îl zăresc cum citește, cu spor, din opera politică a lui Eminescu. Umilul înaintaș al domnului șef peste cultură se întreba acum mulți ani: Ce caută aceste elemente nesănătoase în viața publică? Ce caută acești oameni care pe calea statului voiesc să câștige avere și onoruri? Ce sunt aceste păpuși care fără știință adună înscăunări publice, fără deplina lor conștiință? Eminescu, el scria așa… Nefiind oameni vrednici, le-au umplut caraghioșii și haimanalele, stârpiturile și plebea intelectuală și morală, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând și mai înjosit în orașele poporului românesc. Eminescu, prin urmare, scria astfel, eu nu-mi închipui altceva decât lecturile din biroul cald și mustind a cultură despre care vă vorbeam.
Și mai scria Eminescu: ciudată țară! Uzurpatorii, demagogii, capete deșarte, ciocoi boierași și fuduli mai mult înfumurați decât coborâtori din neamurile cele mai vechi ale țării… Alungați turma acestor netrebnici!
Bine, toate erau pentru vremurile acelea, doar n-o să ne închipuim că se mai potrivesc și astăzi! Acum este ca în replica celebră, dintr-un alt subordonat al domnului Gherghe, din secolele trecute: am neprihănirea pe limbă, dar în cuget mă îndeletnicesc cu netrebnicii…
Facebook
WhatsApp
TikTok
