Cuvânt înainte: „Ce mai jeg, ce mai jeg/ Ce să mai aleg?/ Ce e bine, ce e rău/ Pentru mine, pentru tine/ Nu putem să alegem și ne păcălim/ Nu mai bine ne dorim/ Să avem din părți, rău o să murim,/ Să murim jegoși, asta ne doresc/ Dar îi dăm în gât că ne stăpânesc./ Avem parlamente de boșorogi/ Și hodorogi/ Pe sus se așază jegul/ Pânza de păianjen, ce decor,/ Babacii ăștia nu mai mor.” (Paraziții – Haz de necaz)
Prin urmare, săptămâna trecută senatorul PNL Daniel Fenechiu a fost surprins de copreședintele AUR, George Simion, în timp ce fuma în clădirea Parlamentului. Între cei doi a avut loc un schimb dur de replici. Fenechiu l-a făcut pe Simion „jeg ordinar”. „George Simion: Ce faceţi, domnu’ Fenechiu, fumaţi în spaţiul public? Ce faceţi, încălcați o lege? Și dumneavoastră sunteți în Comisia juridică de la Senat. De ce fumaţi în spaţiu închis? Daniel Fenechiu: Nu ţi-e ruşine? Eşti un ordinar. George Simion: Mi-a zis că sunt ordinar. Fuma, încălca o lege. Daniel Fenechiu: Ești un ordinar, o făceam cu doi dintre colegii tăi. Jegule ce eşti, jeg ordinar… Du-te dracu de jeg! Eşti un jeg. Asta eşti.”
Vedeți dumneavoastră, a (se) jegoși se mai spune a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) păta, a (se) macula, a (se) scârnăvi, a (se) îngăla, a (se) terfeli, a (se) tăvăli, a (se) derveli, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) pricăji, a (se) tămânji, a (se) târnosi, a (se) caciori, a (se) feșteli, a (se) mărdăgi, a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) tocăni, a (se) murdărisi. Le-aș mai înșira multe indivizilor din poveste, e o greață generalizată întinsă peste aleșii poporului cacioriți prin parlamentul țării mele. Delicați domni, jegosul e un murdar, mânjit, nespălat, slinos, soios, janghinos, îngălat… Ce să le mai ocolim, un împuțit…
Se întreabă cineva dacă am întâlnit vreodată oameni al căror suflet pute, care îţi întoarce stomacul pe dos. Și zice că: „Jegul lor din suflet îţi creează o aversiune ciudată şi imediată, pe care nu ai cum să ţi-o explici! Pur şi simplu, îţi dai seama că este ceva în neregulă cu ei, dar nu ştii ce şi cum! Oamenii jegoşi la suflet uită să-şi spele păcatele la fel cum alţii uită să-şi spele ciorapii. Mai grav este că putoarea ciorapilor nespălaţi ai sufletului, insesizabilă uneori, ajunge să distrugă vieţi, să arunce în aer destine!”
Am citit undeva despre „un tablou cu jegoși”, adică nu despre cei cu slinul pe față, pe mâini sau pe haine, ci indivizii cu slin pe creier, pe inimă și pe suflet, cei care, profitând de naivitatea unora și de prostia altora, au ajuns ca ouăle de cuc într-un cuib unde nu aveau ce căuta. Jegoasă treabă, dar reală, ca și aerul pe care îl respirăm. Dureros de reală…
Unul dintre ăștia, se spune, era jegos și slinos și a hotărât, într-o zi, să se spele. A început el să se spele, a dat jos un strat de jeg și a zis: parcă sunt mai curat… Și s-a mai spălat puțin și a mai dat jos un alt strat de jeg și a zis: parcă sunt și mai curat… În fine, s-a mai spălat puțin și a mai dat jos încă un strat de jeg și a zis: uite, domnule, și tricoul meu din campania electorală, cel pe care l-am pierdut anul trecut!