Nu știu câți dintre dumneavoastră ați citit textul semnat de Ana-Maria CONSTANTIN, cu titlul de mai sus… După treizeci și nu mai știu câți ani de meserie, eu nici nu cred că aș putea să vă spun „cum mai e la liceu în România”… Prea bine, nu cred…
„Azi, scrie Ana-Maria CONSTANTIN, profesorii se plâng că elevii nu mai învață, că sunt mai bine îmbrăcați ca ei, că la școală se face parada modei, atunci când elevii catadicsesc să vină la școală. Dar nu vă spun mai multe, pentru că știți și voi cam cu ce se mănâncă școala românească, cu milioane de absențe și promovabilitate sub 50% la Bacalaureat, de când s-au pus camere video care inhibă inspirația. Nici să fii la catedră nu e mai bine, pentru că rezultatele dezastruoase le sunt imputate profesorilor. Dacă se chiulește, e vina lor, că nu știu să țină un curs care să-i atragă, care să le mențină interesul treaz, care să-i țină la școală și să nu-i trimită pe stradă sau prin baruri. Dacă nu se învață e tot vina lor, a profesorilor. Cei mai indulgenți recunosc că e și o problemă de conținut, că încă se predau în școală lucruri care nu au legătură cu realitatea, nefolositoare și mai mult decât atât sunt predate și fără a respecta principiile elementare ale pedagogiei. Iar profii vor spune, pe deplin justificat că-și fac treaba pentru cât îi plătește statul. Cei puțini, care fac mai mult, o fac din chemare, generozitate și din dragoste pentru copii. Asta era situația când încă eram profesor în țară.”
Autoarea cuvintelor citate, lucrează acum într-un liceu din Franța. Ea scrie, printre altele, că acolo „toată lumea are uniformă. Uniforma este obligatorie. Obligatorie este și coafura fetelor, un coc micuț, ca și barba permanent rasă a băieților. Obligatorii sunt și pantofii negri cu toc de trei centimetri pentru fete. Balerinii nu sunt acceptați, cum nu sunt permise nici tocurile mai mari de trei centimetri. Cine nu se încadrează este exclus de la cursuri sau mai bine zis, trimis acasă să se schimbe. Dacă ai reușit să treci de prima selecție de la poartă, te poate trimite acasă orice profesor sau Consilierul Principal Educativ care răspunde de Viața Școlară. Și apoi, e problema ta dacă rămâi cu absențe nejustificate. O să regreți cu ocazia consiliilor clasei care se reunesc la fiecare sfârșit de semestru pentru a analiza situația școlară și disciplinară a tuturor elevilor. Acolo, în ședință, de față cu toți profesorii și directorii, absențele, excluderile, abaterile disciplinare sunt tocate mărunt.”
Gândiți-vă cum ar reacționa „deontologii” de serviciu de la numeroasele noastre televiziuni, dacă și la noi s-ar face tot așa… „La ore, dacă nu ești cuminte, profesorul nu se încurcă cu tine. Nu ai chef de oră, te poftește afară, dar nici asta nu e de bine, pentru că nu ai voie să părăsești liceul așa, când ai tu chef. Practic ești obligat să rămâi în școală, ți se notează excluderea, și o să lucrezi de unul singur la Viața Școlară. Ba, mai mult, o să mai primești și o pedeapsă ca să nu te mai amuzi în ore în loc să asculți lecția. Pedepse se dau ușor. Se numesc „Rețineri”. O să faci teme, eseuri, pe diverse subiecte, în general legate de greșeala făcută. Dacă ai fost lipsit de respect, o să scrii câteva pagini despre respect și nevoia de respect. Dacă ai copiat, o să argumentezi cum dăunează copiatul disciplinei școlare…Dacă excelezi în greșeli o să faci multe chestii practice. De exemplu, o să lucrezi pentru colectivitate la restaurantul unde mănâncă elevii, o să faci curat prin școală sau la spălătorie. Și vă spun sincer, nimic din toate astea nu e amuzant. Dar e meritat. Pedepsele meritate sunt asumate. O reținere sau o excludere pleacă în plic la părinți, care o retrimit semnată la școală. Ele rămân în dosarul elevului pentru posteritate.”
Iertați-mă pentru că vă dau citate atât de ample, eu cred că nu strică să le vadă și părinții de la noi, revoltați de temele prea mari, de profesorii pretențioși, de disciplina prea dură, de porțile închise ale școlilor, de fleacul cu telefonul de ultima oră, care îi sună odraslei pe bancă, de câte și mai câte…
Să mai cităm din textul româno-francez: „Absențele sunt foarte bine supravegheate. Practic, sistemul îți poate arăta la orice oră cine nu e prezent la cursuri și din ce motiv. Motiv necunoscut înseamnă că echipa de la Viața Școlară pune mâna pe telefon și sună. Te sună pe tine, părinte sau tutore. Părinții pot vedea și ei de acasă dacă odrasla e la școală au ba. Dacă părintele e cu copilul acasă, sună la școală ca să-i anunțe absența și motivul. Totul e contabilizat. Dacă ai lipsit, când apari la școală te prezinți cu carnetul personal pentru a justifica absența și a o reglementa informatic. Părinții semnează absențele elevilor minori, majorii pot să și le semneze singuri, în consecință de cauză. Elevii și părinții au semnat contractul cu școala. Contractul e lege și toată lumea se supune. Democrația… e în altă parte.”
Aș mai avea și eu multe de spus, poate data viitoare… Simt, totuși, nevoia unei precizări. Liceul meu este unul de tradiție, cei mai mulți elevi sunt foarte buni, serioși, modești și dacă pensia mea ar depinde numai de ei, atunci aș putea să o aștept mult mai liniștit. Dar nu depinde…
Partea superioară a machetei
Partea inferioară a machetei
Facebook
WhatsApp
TikTok
