Am lăsat să mai treacă ceva timp, poate cu sila cuvenită sau cu mila necesară, naiba mai știe cum e corect… A fost jumătatea de ianuarie în care toți își amintesc de Eminescu și de cultură, deși cei mai mulți n-au citit versurile lui, nici n-ar putea să o facă, s-au terminat de mult literele, cuvintele, propozițiile pentru ei.
Așadar, o președintă și un președinte au vorbit – la aniversarea lui Mihai Eminescu – despre același lucru, și anume despre cultura națională:
Maia Sandu, de dincolo de Prut: „Cultura nu e numai spectacol, balet, ie sau colind; cultura e felul în care ne înțelegem pe noi înșine, felul în care îl înțelegem și îl acceptăm pe celălalt, felul în care vorbim și ne comportăm cu cei din jurul nostru, felul în care ne înțelegem potențialul și prezentăm această unicitate lumii întregi”.
Klaus Iohannis, de dincoace de Prut: „În contextul în care pandemia va continua, este necesară o abordare mai complexă a sprijinului statului în ceea ce privește sectorul cultural, care să pună accentul pe sporirea rezilienței domeniului creativ. Este imperativă utilizarea eficientă a tuturor resurselor”.
Oare de ce limba de lemn a supraviețuit doar dincoace de Prut? se întreba un cunoscut politolog. Jenant, domnule pas cu pas, ce tristețe în vorbele prezidențiale lansate din cetatea Cotrocenilor… Consilierii de azi, de la Cotroceni, par moșteniți din tagma Ceaușeștilor, cu limba lor de lemn agățată de gât.
Și, de fapt, de ce să ne mirăm? Când aud despre cultură, oamenii politici (oare?) din biata și înfrigurata noastră țară sunt precum domn Bode, alt om de vastă respirație culturală. Acum câteva săptămâni l-am auzit pe acest intelectual de marcă al României, urmaș de Brătieni, spirit ales, gânditor profund și aspirant la gloria istoriei contemporane a țării lui… Lucian Bode l-a criticat pe Ludovic Orban. Acesta a spus că fostul lider PNL a negociat „așa de bine” cu USR și UDMR încât PNL „a ajuns să dezvolte România cu Ministerul Culturii”. Și nu a fost de ajuns, a continuat cu aceeași inteligență zdrobitoare: „Am dezvoltat-o spiritual”… Știți, desigur, individul este prim-vicepreședintele PNL și ministru peste polițiștii care „încearcă copii morți cu vârful bocancilor”…
Din cultura omului despre care vă scriu îmi amintesc o „expresie liberală” mai veche. La finalul unei ședinței de Birou Executiv al PNL, în timp ce vorbea despre cazul de la Pitești, unde un bărbat a murit în urma intervenţiei poliţiştilor, a conjugat în manieră personală verbul „a zdruncina”. „E regretabil ce s-a întâmplat vineri. Pentru mine, ca ministru, orice misiune încheiată tragic e o palmă dată sistemului de ordine și siguranță publică care zdruncinează încrederea românilor în Poliția Română”.
Asta e, cultura le zdruncinează grav neuronii oamenilor precum cei de mai sus. Iar cu lucrările lor de doctorat e altă poveste…