TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Avanpremieră la Festivalul BABEL

După o pauză de doi ani, Târgoviștea va deveni capitala internațională a teatrului de stradă. În perioada 10-19 iunie se va desfășura Festivalul BABEL – Festivalul Internațional al Artelor Spectacolului, aflat la ediția a X-a.  Tema BABEL 2022 este „Limbaj”. Organizatorii  și-au propus ca această ediție să aducă în fața publicului spectacolele și evenimentele artistice care vor pune în lumină limbajul, ca element vital al vieții, acesta fiind înțeles drept cuvânt, mișcarea corpului, semne, contact vizual, scris, desen etc.

Am fost invitat să prezint, pe 13 iunie, cartea unui regizor de mare valoare, Radu Dinulescu, „Tegument”. Este „romanul unui scenariu”, după cum ne anunță coperta, dar și un incitant OZN literar. Matei Vișniec, fostul meu coleg de facultate, scrie astfel. „Lui Radu Dinulescu îi cunosc de peste patru decenii parcursul de om de teatru, acum îl descopăr în „rolul” de scriitor explorând cu savoare o zonă aflată la frontierele dintre mai multe genuri literare și vizuale. Demersul său insolit îi va răsplăti pe toți cei care vor intra în jocul lui narativ, plin de suspans și de surprize”…

Radu Dinulescu este regizor de teatru, film, TV, scenarist, traducător, director de teatru, coordonator de proiecte europene, profesor de teatru, creator și inventator al unor          păpuși-personaje gigant și care alegorice etc. Este iubitor al limbii ebraice, pe care o vorbește cursiv, francofon pasionat și direct implicat în fenomenul teatral din întreaga lume.

Am citit cartea lui Radu Dinulescu, după ce tocmai terminasem un roman excepțional, „Pisica și orașul”, de Nick Bradley, în care prima poveste era despre viața unui maestru al tatuajului japonez. Se spune acolo că, dacă un client își dona pielea Muzeului de Patologie, aceasta avea să fie dezlipită de pe cadavru înainte de incinerare, apoi tratată corect și depozitată. Multe dintre operele lui Kentaro, personajul japonez, erau expuse în vitrinele muzeului… Și, ca o continuare de lectură deloc întâmplătoare, am pătruns direct în povestea ramificată, distopică adesea, a cărții lui Radu Dinulescu. Prietenul autorului, actorul Constantin Cotimanis, scrie:  „Eram obosit. Am început să citesc și, pe măsură ce avansam, m-am simțit prins în capcană. Din miez de noapte și până dimineață am trăit aventura numită „Tegument”. A meritat!”.

Există o întrebare tulburătoare, care e un fel de temei epic al amestecului de proză și de scenariu de film din care e alcătuită cartea lui Radu Dinulescu: „Tu ți-ai face o parte din piept transparentă? Să vezi inima cum bate.” E un mod direct de a ne întreba dacă e mai bine să păstrăm misterul divin din viața noastră sau vrem să luăm locul lui Dumnezeu. Iar sora autorului scrie: „Dacă cineva mi-ar fi spus acum câțiva ani că Radu va scrie un roman, aș fi spus: „Mda. Doar atât?” Când mi-a povestit, la telefon, că va combina scenariul cu romanul, mi-am spus în sinea mea: „Normal! Doar e Radu și nimic din ce face nu este previzibil sau obișnuit”. Mereu a inventat, mereu a îndrăznit. Și acum o face. Sub tegument (am scris corect cu literă mică) este o parte din ceea ce trebuie să descoperi în urma lecturii despre el și lume”. S-a mai spus că, prin „Tegument”, Radu Dinulescu și-a dezvăluit tot sufletul și că, oricât de puternică ar fi devierea de la normalitate și dominația banului, învinge bunul simț, respectul față de viață și eternul sentiment al iubirii.

Așa cum se știe, tegumentul este un organ care constituie învelișul corpului. Pielea este un organ viu, nu o simplă membrană, de o mare importanță fiziologică. Pielea cuprinde trei straturi suprapuse, epidermul, dermul și hipodermul și formează, împreună cu anexele (perii, părul, unghiile și glandele), tegumentul. Există, desigur, o pătrunzătoare legătură cu… „Tegumentul” lui Radu Dinulescu. O spune, fără ezitare. o cititoare impresionată de romanul despre care vorbim: cartea este  o frescă a lumii noastre, care apelează la soluții grotești pentru a deșira corsetul, devenit prea strâmt, al imaginației și realității umane, e o fuziune între experiențe reale, dorințe născute din gânduri și vise și respectul subliminal al Dumnezeirii. Sau, cum scrie altcineva, un melanj între prozator și dramaturg, o reverie în realitate, cu ghidaj gratuit.

„Tegument” este un roman captivant și provocator, nu am de gând să vă povestesc subiectul cărții, trebuie descoperit de cititorul căruia autorul i se adresează direct de nenumărate ori. Trăirile autorului și ale personajelor se împletesc în fiecare pagină, ne duc către o lume interioară tulburătoare. Repet, întrebarea care se naște cu fiecare secvență a cărții este: până unde este dispus să meargă omul, prin faptele sale, pentru a se simți ca un fel de Dumnezeu? Își poate el accepta limitele?

Într-un interviu mai vechi, Radu Dinulescu a fost întrebat: Sunteți fiul unui cunoscut regizor român, Dumitru Dinulescu. V-a influențat acest lucru în alegerea carierei?  Răspunsul a fost: Categoric! La un an mergeam în patru labe pe scena Teatrului din Brăila, la cinci ani jucam alături de Catrinel Dumitrescu (tot de cinci ani, pe vremea aceea) pe aceeași scenă, la 12 ani jucam pe scena teatrului din Galați și în filmul „Explozia” de Mircea Drăgan… Ce altceva    s-ar fi putut întâmpla cu mine? Când intri în lumea asta nu mai poți ieși atât de ușor din ea.

Cum se poate vedea, Radu Dinulescu a știut, totuși, să iasă, într-un fel, într-o lume care pare să fie un pic altfel. Sau nu?