TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE: ATACUL LA… EPIGRAMĂ AL POLITICIENILOR DE DÂMBOVIȚA

Ce bogăție spirituală, pe gerul crâncen de ianuarie, s-a așternut peste lumea politică de Dâmbovița! Mai nou, marii bărbați de partid și de stat au început să „vorbească” în epigrame. Cel puțin asta cred ei… Domnilor cufundați în talent și ironie, vă reamintesc o epigramă clasică a lui Al. O. Teodoreanu (Păstorel), care atrăgea atenţia confraţilor săi epigramişti prin versurile:

Le amintesc un mic refren
De care-i rog să ţină seamă:
De-i epigrama un catren,
Nu tot catrenu-i epigramă!

Știți cum se spune? Împunsătura unei epigrame trebuie sa fie amicală, de bun simţ, nu grosolană. Pentru o epigramă reuşită trebuie  inteligenţă, fineţe, prozodie perfectă, originalitate, ironie şi nu în ultimul rând simţul neprevăzutului. Ea ar trebui să-i placă îndeosebi destinatarului, adică persoanei vizate.
Șerban Cioculescu scria că  „epigrama este jocul în care inteligenţa musteşte ca şampania”. În ceea ce am citit zilele trecute prin presa de Târgoviște mustește, parcă, altceva…
Și le-aș mai spune noilor slujitori ai ironiei de Dâmbovița, cuvintele aceluiași Păstorel: „epigrama e un fulger scurt, o scăpărare repede ţâşnită din cremene când o izbeşte amnarul”.

Dacă tot am deschis vorba, stimulați de bărbații politici ai Dâmboviței înfrigurate, să le potrivim domnilor în cauză câteva epigrame clasice:

De voinici cu mâna lungă,

Ţara-i arhisăturată

Sunt voinici când dau la pungă,

Dar betegi la judecată.

Unuia dintre eroii poveștii noastre, tocmai „ejaculat”, cum zice un clasic în viață al Ferentari-ului românesc, îi reamintim:

Ca să meargă treaba,

Fu inaugurată,

Intrarea degeaba,

Ieşirea cu plată.

Să-mi fie cu iertare, distinși oameni politici din umbra Turnului Chindiei, v-aș trimite și la o altă epigramă clasică:

Pe fauna cuvântătoare

Apasă greu osândă grea:

Prostia e molipsitoare,

Pe când înţelepciunea ba.

Și cum e fierbere serioasă în lumea noastră politică, se tocmesc viitoare coaliții, viitoare guvernări, iar noii miniștri vechi se pregătesc să ne facă fericiți cu forța ( Petre Țuțea spunea că și comuniștii au vrut să ne facă fericiți cu forța, fiți fericiți, că vă ia mama dracului, zicea el…), vă rog să observați ce bine sună aceste  două rânduri clasice:

Noi ajunși la guvernare

O să facem treaba mare!