TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Amintiri de când eram mai tânăr

Să vă mai povestesc câte ceva din trecut, pentru că prezentul ne trimite în ceața dimineților de toamnă. Când îl văd pe nenea acela, al doilea om în stat, cum minte la televizor recunosc că simt cum dispare și ultima speranță dintre noi…

Așadar, era o zi aprigă, de iarnă, pe la jumătatea anilor 80. Ne plimbam prin județ, în fiecare lună, prin liceele prăfuite și înghețate. În frig și în zăpezile adunate  peste tot, asistam la ore plictisitoare, eram instruiți politic și ideologic despre marile succese ale comunismului. În zbor… Nu erau Dragnea și Tăriceanu pe atunci, ca să ne vorbească despre programul de guvernare, doar minciunile erau asemănătoare. Chipurile palide și rătăcite ale elevilor însoțeau „cercurile pedagogice” urmate de o măslină, ceva salam și brânză uscată, apoi o cafea nechezol, toate adunate cu greu de gazdele noastre primitoare.

Eram la un liceu din Moreni, profesorul se pregătise din timp pentru lecția de „Cunoștințe economice”, la clasa a IX-a. A ales câteva citate din cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la ultimul Congres al partidului, ca să „ilustreze” progresele economiei românești pe noi culmi de civilizație și de bunăstare. Cum se oprea des curentul electric, bătrânul dascăl a pregătit și un casetofon cu baterii, adică soluția de rezervă necesară. La nouă și ceva, firește, „s-a luat” curentul.

Au trecut peste 30 de ani de atunci, dar n-am uitat nimic din evenimentul pedagogic. Și didactic… Ascultați, copii, a zis domn profesor, cuvintele rostite de tovarășul Nicolae Ceaușescu la tribuna Congresului partidului nostru, despre creșterea venitului național în România, în cincinalul care s-a încheiat. A apăsat hotărât peste butonul casetofonului și… fatalitate! Pusese o altă casetă și a început o săltăreață melodie populară. Bade, pălărie nouă la, la, la, la, la / Tu mi-ai rupt inima-n două, la, la, la, la, la… Șocat, bietul coleg nu a nimerit clapa salvatoare, iar muzica a atacat mai departe, în valuri, urechile noastre proaspăt dezghețate. Au trecut vreo două minute și noi toți am rămas lipiți de scaune. Apoi m-am ridicat eu, am ajuns lângă catedră și am oprit populara. Dacă ar fi fost după regulile Pop de azi, domn profesor nu ar fi fost în pericol, pentru că nu avea voie să folosească „auxiliare” în ora lui de clasa a IX-a. Vă dați seama? Ceaușescu și cuvântarea lui erau auxiliare de lux. Chiar, ceva din înțelepciunile lui Dragnea și Tăriceanu avem voie să „utilizăm”, domn ministru al Educației?

Restul? E tăcere, desigur…