Nu mai avem vreme să privim cireșul înghețat din grădină, sfâșiat de zăpezi abstracte, iar uimirea e singura biruință. Ne amăgim cu lipsa de amărăciune și ne mai place să spunem că ar fi bine ca fulgii de zăpadă să ni se topească pe obraji, precum o bucată mică de înghețată pe vârful limbii. Se spune că Dumnezeu i-a dat omului două urechi și o gură, ca să asculte mai mult și să vorbească mai puțin. Și tot așa, că e bine să te păzească Dumnezeu de femei rele, de cele bune să te păzești singur. Și, citiți ce frumos: Dumnezeu nu poate fi pretutindeni în același timp, de aceea a creat mamele.
*
Nu fi dulce, pentru că te vor mânca. Nu fi amar, pentru că te vor scuipa. Toți se plâng de lipsă de bani, dar de lipsă de minte nu se mai plânge nimeni. De aceea, vă mai zic: păzește-te de o capră – din față, de un cal – din spate, de un prost – din toate părțile. Vă asigur că în viață cunoștințele nu ocupă mult spațiu. Chiar și râsul ni se rotește, iar vocile ni se frâng brusc, lângă urechile căscate spre noi. Abia mai reușim să înălțăm capul, nici brațele nu le mai mișcăm, iar tavanul se lasă peste umbrele noastre și simțim cum crapă ziua peste vântul de afară.
*
Atunci când mai apare câte o „balenă albastră”, cunoscătorii se reped în filosofia adolescenților, pun sentințe, fac exerciții morale și, în general, sunt indignați și revoltați…
*
Iepurașul își scria teza de doctorat. Curioasă, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă: ce faci iepurașule, despre ce scrii tu acolo? Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraș, i-a răspuns. Ha, ha, ha, păi cum o să mănânce un amărât de iepuraș o vulpe, poate invers? Cercetare științifică, a zis iepurașul. Dacă nu mă crezi, te aștept deseară la vizuină. Dimineața, pădurea era uimită, în fața vizuinii pielea vulpii era întinsă la uscat. Curios, lupul apare și el și îl întreabă pe iepuraș: despre ce scrii tu acolo, iepurașule? Sunt la partea de cercetare aplicată din teza de doctorat, îi răspunde, studiez cum e mâncat lupul de către iepuraș. Ha, ha, ha, cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare și tare ca mine? Asta e cercetare științifică serioasă, dacă nu mă crezi, ne vedem deseară la vizuină. Dimineața, stupoare în toată pădurea, pielea lupului era întinsă la uscat, lângă cea a vulpii. Nu peste mult timp apare ursul care îl întreabă și el pe iepuraș: despre ce mai scrii tu acolo iepurașule? Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraș. Ha, ha, ha, ho, ho, ho, ce tot spui, pricăjitule? Cum să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine? Nu crezi? îl întreabă iepurașul, aceasta este o cercetare științifică, sunt la partea experimentală, nu e o glumă, vino diseară la vizuină și ai să te convingi. În dimineața următoare, toată pădurea e șocată, pielea ursului era întinsă la uscat, lângă cea a lupului și cea a vulpii. După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră care încotro, iepurașul ieși râzând din vizuină, de gât cu leul care îi spuse: ai văzut iepurașule, ce îți spuneam eu? Nu tema contează, ci coordonatorul…
*
Sus pe deal erau flori de culoarea muștarului, câmpul de jos a fost cosit numai pe jumătate, iar fânul era deja strâns în căpițe mici. Behăia un „lider” în depărtare, creierul lui sta într-o beznă totală și plutea într-un lichid transparent și niciodată în lumină. Așadar, mincinoșii mei, aveți grijă pe unde mergeți, drumul e fragil și se înfundă într-o stâncă roasă de vânt. Și, da, nu mai mințiți voi cei de azi, cum au făcut și cei de ieri, care s-or mai fi visând prin cabinetele călduțe.
*
A fi rușinea cuiva mai înseamnă și a fi un om de nimic. Nicolae Iorga scria că, probabil, cea mai mare rușine este aceea pe care nu o vede nimeni, rușinea de tine însuți. Să facem și puțină filozofie, un mare gânditor contemporan afirma că ideea perfectului nu e o idee, ci e o dorință, este întâmpinarea celuilalt, începutul conștiinței morale care pune în cauză libertatea mea. Acest fel de a te măsura cu perfecțiunea infinitului nu este, așadar, o construcție teoretică. Cum ar fi să te rușinezi de propria imoralitate? Și iată una dintre treptele scării la capătul căreia te vei rușina chiar de moralitatea ta. Altfel, nimeni nu a murit încă de rușine! Esop îl îndemna pe fiul său să nu-i fie rușine să facă întotdeauna ceea ce e bine. Ce vremuri…
Facebook
WhatsApp
TikTok
