Stoicii afirmă că toate procesele naturii și ale vieții noastre urmează legile implacabile ale existenței, omul trebuie să învețe așadar să se împace cu destinul său, pentru că nimic nu se petrece la întâmplare. Prin urmare, toate se întâmplă în mod necesar și te ajută foarte puțin dacă „te vaiți” de necazuri atunci când destinul îți bate la ușă. Omenii trebuie să-și asume cu cea mai mare liniște chiar și împrejurările nefericite ale vieții lor. Ușor de spus, nu-i așa? Să considerăm cele exterioare ale vieții ca fiind indiferente și să ne scufundăm în liniștea stoică. Adică, să nu ne lăsăm copleșiți de sentimente. De altfel, chiar fondatorul stoicismului, Zenon, a trecut printr-un naufragiu, a ajuns greu la Atena și obișnuia să-și strângă ascultătorii într-un loc mărginit de coloane. De aici vine și numele lor, de la cuvântul grec stoa, adică un fel de gang cu coloane.
*
Se povestește că Socrate s-a oprit odată în fața unei tarabe din piață pe care erau expuse mai multe obiecte spre vânzare. În cele din urmă, Socrate a exclamat: iată ce multe și felurite lucruri de care eu nu am nevoie! Adevărata fericire nu depinde de lucrurile exterioare, cum ar fi luxul material, puterea politică sau sănătatea desăvârșită. Adevărata fericire înseamnă să nu te faci dependent de asemenea factori întâmplători și vătămători. Și tocmai pentru că nu depinde de acestea, ea poate fi dobândită de tot și nu mai poate fi pierdută dacă a fost deja cucerită.
*
Mulți, foarte mulți ani, le-am povestit elevilor mei despre Platon și despre Aristotel. Platon, le spuneam eu, a vrut să descopere ceva etern și neschimbător, adică ideile desăvârșite care sunt mai presus de lumea simțurilor, el considera aceste idei ca fiind mai reale decât toate fenomenele din natură. Și, adăugam eu de fiecare dată, după Platon la început a fost ideea de „cal”, apoi au venit în trap toți caii lumii simțurilor noastre. Prin urmare, chiar și ideea de „găină” a venit înaintea găinii și a oului. Așa cum se știe, Aristotel nu-l accepta pe Platon atunci când spunea că ideea de „găină” vine înaintea găinii. El vorbea despre „forma” găinii, care există prin însușirile speciale ale genului găină în fiecare găină. De exemplu, faptul că se ouă… Când găina dispare și, deci, încetează să mai cotcodăcească, atunci încetează să mai existe și „forma” găinii. După Aristotel, singurul lucru care mai rămâne este materia găinii. Dar găina nu mai există…
Facebook
WhatsApp
TikTok
