Poftele trebuie înfrânte, zicea un sfânt. În felul acesta, liniștea interioară ne va ajuta să îndurăm suferințele de tot felul. Îmi amintesc pilda remediului împătrit din filosofia eliberatoare a lui Epicur: nu avem nevoie să ne temem de zei, nu avem nevoie să ne facem griji în ce privește moartea, binele este ușor de dobândit și lucrul dătător de spaimă este ușor de îndurat. Lumina înțeleptului se așază peste suflet, în vreme ce întunericul nu are o existență proprie. Parcă l-aș auzi pe „filosoful” din Pipera: în tot ceea ce vedem, frați români, se află taina lui Dumnezeu. Ea strălucește ca floarea-soarelui, dar și într-un fluture care-și ia zborul de pe o creangă plină cu frunze proaspete, de primăvară. Mama ei de înțelepciune!
*
99% dintre problemele omului sunt de natura lingvistică, scria cineva, și, prin urmare, este imperios necesară o bună comunicare de la cea mai fragedă vârstă. Corect, constat și eu că oamenii politici de la noi nu cred că folosesc mai mult de vreo două sute de cuvinte, le storc bine, le aruncă serios și meditativ peste națiune. Pe de altă parte, sistemul de învățământ trebuie să formeze „subiecți activi”, nu pasivi, care să nu se limiteze la recepționarea de informații. Cheia este, potrivit personajului fără nume, formarea tinerelor generații pentru a putea „gândi critic”. Totodată, este nevoie să se stimuleze empatia, pentru a putea astfel aprecia opiniile celorlalți. Curat românește…
*
Aristotel spunea că femeii îi lipsește ceva, ea este „un bărbat nedesăvârșit”, ea este pasivă și receptoare. Hei, dar noi, bărbații? Păi cum, suntem activi și dăruitori. Asta ca să vedeți cum e în lumea ideilor filosofice, pentru că iubitorul de înțelepciune din antichitate ne asigură că toate însușirile copilului „se află în sămânța bărbatului” și orice copil moștenește numai însușirile bărbatului. Și stagiritul nu se lasă, femeia, mai zice el, este numai terenul, numai pământul care preia și dezvoltă substanța donatorului, el este semănătorul. În termenii filosofici ai lui Aristotel, bărbatul este „forma”, iar femeia este „materia”. Sunt și câteva „circumstanțe”, Aristotel n-a prea avut multe experiențe practice cu privire la viața femeilor și a copiilor. Și apoi, ce ziceți, e corect așa? Astfel se întâmplă atunci când bărbații își asigură numai pentru ei dominația în filosofie și în știință.
*
Dar Platon, celălalt mare filosof grec? El zice altfel, un stat care nu educă și nu formează femeile este ca o ființă omenească preocupată să-și antreneze numai brațul drept. În „Banchetul”, celebrul său dialog filosofic, este vorba chiar despre o femeie, Diotima, care l-a influențat foarte multe pe Socrate. Și mai spune Platon: femeile pot conduce un stat la fel de bine ca și bărbații, pentru că orice conducători trebuie să se bazeze pe rațiune, iar femeile sunt dotate cu rațiune, ca și bărbații, dar trebuie eliberate de grija copiilor și de treburile casei. O concluzie: domnilor filosofi, ați avut mare noroc, ați trăit în secolul potrivit!
Facebook
WhatsApp
TikTok
