TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Altă doamna precum varza de Bruxelles

Mă uitam la Anca Paliu Dragu, șefa finanțelor din elita tehnocrată a neamțului nostru navetist… Seamănă cu  și gândește ca varza de Bruxelles. Zicea, gâfâit și ușor incoerent, că nu poate să mărească unul dintre cele mai mici salarii minime pe economie din UE pentru concetățenii săi români. Motivul? Săracii din Brazilia și Africa muncesc și pe 2 lei ! Dacă atât poate gândi, e îngrijorător…  Îi și văd mânecuțele contabile răsucite până dincolo de coatele dolofane, seamănă parcă și cu duduia lui Ponta, aia cu usturoiul. Nu cred că ați uitat-o! Sau poate da, a sosit pe cărări tehnocrate altă maestră a „finanției” românești… Doamna expertă și dotată cu simț prevăzător și cumpătat mai zice că salariul minim nu va fi majorat la 1 ianuarie, de la 1.050 lei la 1.200 lei, întrucât este nevoie de un studiu de impact al acestei creşteri asupra competitivităţii României şi a mediului privat, unde este posibilă o migrare spre economia gri sau neagră… Competitivitate, impact, migrare, economie gri… Ce filosofie elevată, ce grație feminină, ce voce gâtuită de emoții bancare…

 Din puțul gândirii „cioloșiene”, doamna „împaliuată” mai spune așa: „Pe salariul minim vom analiza impactul creşterii şi, eventual, vom recomanda ce creşteri pot avea loc. Dar acest studiu trebuie să fie într-adevăr foarte serios, nu-l facem peste noapte. Din câte ştiu, şi alte instituţii europene fac un studiu similar, pentru că această măsură poate afecta semnificativ competitivitatea României“.

Dacă tot am umblat prin firul epic al distinsei doamne, să mai cităm cu emoție și stimă profundă: „Degeaba vrem noi să impulsionăm economia cu un pachet atât de generos fiscal, pe care am făcut eforturi semnificative să-l introducem în buget, dacă luăm o măsură care să distrugă mediul privat, impactul ar putea fi pe zona privată“.

Cu sensibilitate debordantă, doamna ministru ( priviți alienarea evidentă de pe chipul bucălat de mai sus )  ne anunță resemnată că „practic, nu mai avem impact direct pe cheltuieli. Iar alte drepturi nu mai sunt legate de salariul minim“. Eu recunosc că n-am înțeles mare lucru, e un echilibru precar în argumentele de mai sus, dar cine se mai miră! Și nici nu-mi place varza aia de Bruxelles, e tare, uscată și scorțoasă. Vorba unui scriitor celebru, cățelușul domnului Bergeret nu privea niciodată albastrul cerului necomestibil!

Și, iată, prea-nobilă doamnă vă trimit aceste rânduri dintr-un comentariu de la Radio Europa Liberă: „Ministrul Finanțelor a insinuat că românii nu mai vor să muncească, fie și pentru un venit mic, preferând să aștepte ajutorul statului. Lucrurile sunt, însă, ceva mai nuanțate, dacă ținem cont că în România există în total circa 4,5 milioane de angajați din care cam o treime se încadrează la salariul minim pe economie, jumătate de milion de oameni se află sub pragul de sărăcie, unul din trei copii din România trăiesc în sărăcie, iar în mediul rural jumătate din copii provin din familii sărace.”

Bucălată doamna, cam despre asta este vorba…