TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE- FOBII VECHI ȘI FOBII NOI

Se spune că aproape un sfert dintre noi suferim de tot felul de fobii. Exemple vechi: Stalin era obsedat de ideea că cineva vrea să-l otrăvească, Bonaparte nu suporta pisicile, Hitchcock avea ovofobie, adică repulsie față de gustul și mirosul de ouă, lui Walt Disney îi era frică de șoareci (bietul lui Mickey Mouse…), Marilyn Monroe nu suporta mulțimile, avea agorofobie, Pamela Anderson (scuzați de alăturarea nefirească…) nu suportă oglinzile, Gustave Eiffel, culmea, suferea de teama de înălțime, Freud avea teamă de ferigi și de arme, lui Salvador Dali îi era frică de lăcuste și de păienjeni etc. Exemple mai noi: Iliescu se temea și se teme de cucuvele, Emil Constantinescu avea fobia securiștilor și a țigărilor Kent, Petre Roman se teme de gulerele înalte ale cămășilor, Văcăroiu (îl mai știți?) avea fobia votcii botezate… Exemple și mai noi: Ponta și Antonescu au fobia marinarului și invers, Antonescu se teme și de limbile străine, iar Ponta se teme de plagiate, Băsescu are fobia Mihăileanului, a flotei virtuale, dar și a țigăncii împuțite (citat din opera toleranței prezidențiale), regele Daniel are fobia regelui Dorin și invers, Ramona Mănescu se teme de metrou, de tren, de alte mijloace de transport, Nicolaescu de la sănătate se teme de gargară cu mușețel și de medicamentele compensate, fenechii au fobia DNA, Năstase suferă și el de număratul ouălelor, Pițurcă e vicafonofob etc. Tuturor acestora, mai noi, le recomand soluția scriitorului rus Nicolai Gogol, care trăind înspăimântat că ar putea fi îngropat de viu, în ultimii ani ai vieții nici nu se mai lungea în pat, dormind în șezut… Poate și un pic de Chopin, care avea aceeași suferință și lăsa mereu lângă pat, în fiecare seară, acest bilet: m-am culcat și dorm, nu sunt mort, cine se îndoiește, să mă trezească… Pe ăștia mai noi, de mai sus, cine ar putea să-i mai trezească? Suntem la Jilava, dormim, cine se îndoiește să ne trezească…

Se spune că aproape un sfert dintre noi suferim de tot felul de fobii. Exemple vechi: Stalin era obsedat de ideea că cineva vrea să-l otrăvească, Bonaparte nu suporta pisicile, Hitchcock avea ovofobie, adică repulsie față de gustul și mirosul de ouă, lui Walt Disney îi era frică de șoareci (bietul lui Mickey Mouse…), Marilyn Monroe nu suporta mulțimile, avea agorofobie, Pamela Anderson (scuzați de alăturarea nefirească…) nu suportă oglinzile, Gustave Eiffel, culmea, suferea de teama de înălțime, Freud avea teamă de ferigi și de arme, lui Salvador Dali îi era frică de lăcuste și de păienjeni etc. Exemple mai noi: Iliescu se temea și se teme de cucuvele, Emil Constantinescu avea fobia securiștilor și a țigărilor Kent, Petre Roman se teme de gulerele înalte ale cămășilor, Văcăroiu (îl mai știți?) avea fobia votcii botezate… Exemple și mai noi: Ponta și Antonescu au fobia marinarului și invers, Antonescu se teme și de limbile străine, iar Ponta se teme de plagiate, Băsescu are fobia Mihăileanului, a flotei virtuale, dar și a țigăncii împuțite (citat din opera toleranței prezidențiale), regele Daniel are fobia regelui Dorin și invers, Ramona Mănescu se teme de metrou, de tren, de alte mijloace de transport, Nicolaescu de la sănătate se teme de gargară cu mușețel și de medicamentele compensate, fenechii au fobia DNA, Năstase suferă și el de număratul ouălelor, Pițurcă e vicafonofob etc. Tuturor acestora, mai noi, le recomand soluția scriitorului rus Nicolai Gogol, care trăind înspăimântat că ar putea fi îngropat de viu, în ultimii ani ai vieții nici nu se mai lungea în pat, dormind în șezut… Poate și un pic de Chopin, care avea aceeași suferință și lăsa mereu lângă pat, în fiecare seară, acest bilet: m-am culcat și dorm, nu sunt mort, cine se îndoiește, să mă trezească… Pe ăștia mai noi, de mai sus, cine ar putea să-i mai trezească? Suntem la Jilava, dormim, cine se îndoiește să ne trezească…