În ziua de 12 iulie 1944, medicul-şef al judeţului Dâmboviţa – Gheorghe Dolejan întocmea un raport în care analiza starea de confort a caselor ţărăneşti, igiena lor, influenţa lor asupra stării de sănătate a locuitorilor acestora, concluziile raportului fiind de-a dreptul terifiante.
Medicul constata suprapopularea spaţiului locuit, atât ca urmare a numărului mare de membri ai unei familii, cât şi datorită faptului că aceştia foloseau o singură cameră din casă, rezultând o „viciere a aerului”.
O altă problemă a acestor case era considerată modul defectuos în care fuseseră înălţate: cu temelia fără rezistenţă, nici uscată, din materiale „nesănătoase” precum pământul amestecat cu bălegar, cu acoperişul din paie, papură sau coceni. Toate aceste materiale întreţineau o stare de umezeală în încăperi, contribuind la starea de sănătate precară, întâlnită la populaţia rurală.
Era de asemenea subliniată insuficienta protecţie a acestor locuinţe împotriva muştelor, ţânţarilor şi a rozătoarelor, vietăţi al căror număr era în continuă creştere, la aceasta contribuind bălegarul din grajduri, multele bălţi, ca şi cerealele din hambare; era subliniată, de altfel, şi construirea grajdurilor în vecinătatea caselor rurale sau chiar în cuprinsul acestora.
Nu lipseau din „peisaj” puricii, păduchii şi ploşniţele…
Ca măsuri pentru protejarea sănătăţii grav afectate a ţăranilor, doctorul cerea interzicerea construirii grajdurilor şi a latrinelor prea aproape de locuinţe, curăţenia generală a acestora, precum şi curăţenia corporală a sătenilor şi deparazitarea, prin fierbere, a aşternuturilor şi a rufăriei.
Facebook
WhatsApp
TikTok
