La începutul anului 1944, deşi România se afla în plin război, primarul de atunci al oraşului Târgovişte – Lazăr Petrescu – a iniţiat un vast proiect de construcţii edilitare. În acest scop acesta era primit în audienţă de conducătorul statului, mareşalul Antonescu, la 5 martie 1944. La această audienţă au luat parte Ata Constantinescu, ministrul Lucrărilor Publice şi generalul Al.Manolescu, preşedintele Comitetului de Construcţie a Colegiului „Nicolae Filipescu”.
Ca urmare a acestei întâlniri, mareşalul Antonescu dădea următoarele ordine:
1.Continuarea construcţiilor de la Mănăstirea Dealu, după planurile aprobate, „…fără a se face vre-o reducere de buget”;
2.Oraşul Târgovişte, vechea capitală a ţării, va trebui ridicat astfel ca să evoce cu demnitate trecutul de glorie şi tradiţie, al neamului şi în acelaşi timp să fie la înălţimea grandioasei opere ce se înfăptuieşte la Dealu (era vorba despre ridicarea Colegiului „Nicolae Filipescu”).
Pentru aceasta, în afara construcţiilor prevăzute în plan urmau a se executa şi mărirea debitului de apă, canalizarea străzilor care constituie traseul accesului la Mănăstirea Dealul, pavarea acestor artere, precum şi ridicarea unui pod peste râul Ialomiţa, în punctul Mihai Bravu sau în punctul Moara Gorgota, de la bulevardul Mareşal Antonescu, la Mănăstirea Dealul.
De asemenea, sistematizarea oraşului presupunea crearea unor străzi mai largi şi alinierea acestora, crearea unui bulevard de promenadă „pe abruptul Ialomiţei”, transformarea luncii Ialomiţei în parc şi strămutarea ţiganilor într-un singur loc, ce va forma un sat aparte.