În ciuda propagandei comuniste care susținea că monumentele istorice, arheologice sau arhitecturale reprezintă „dovezile materiale ale dezvoltării culturii unei țări și fac parte din patrimoniul cultural al acesteia”, în primii ani ai regimului comunist acestea au suferit multe distrugeri, abia în 1963 Consiliul de Miniștri luând măsuri pentru oprirea lor.
Într-o statistică întocmită în acest an aflăm că distrugerile s-au produs în mai multe moduri:
-unele monumente fuseseră distruse fără aprobarea Guvernului: Cula Buzeștilor, din comuna Vlădaia (în Oltenia) – dărâmată în 1954, prin decizia președintelui Sfatului Popular al comunei; Cula Radianu, din comuna Radomiru (județul Olt) – dărâmată în 1961, prin decizia președintelui G.A.C., la fel cum s-a întâmplat în cazul culei din localitatea Olănești; biserica fortificată Sf. Gheorghe din Galați, care data din sec. al XVII-lea – demolată fără aprobare de către Primărie, pentru a fi construit un bulevard;
-la alte monumente s-a intervenit fără aprobarea Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă: la Castelul Haller din Cetatea de Baltă (județul Mureș) s-au executat compartimentări interioare și modificări ale finisajelor; la Primăria din Brașov, stema sculptată a orașului a fost vopsită cu ulei, rezultând degradarea monumentului; casele din cetatea Sighișoarei, al căror colorit variat constituia o caracteristică medievală au fost zugrăvite periodic în galben uniform;
-în multe alte cazuri, monumentele au fost utilizate pentru obiective improprii: Castelul Vinț (județul Alba) a devenit depozit de cereale, asemenea Palatului Brâncovenesc de la Potlogi (deși restaurat între 1954-1957); Castelul din Rupea (județul Brașov) devenea grajd pentru tauri, iar bastionul Porții Brașovului-depozit de materiale feroase…
Radu Alexandru STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
