La 6 septembrie 1940, o dată cu abdicarea regelui Carol al II-lea se instituia în România un regim de factură militar-legionară, condus de mareşalul Ion Antonescu şi de Horia Sima-conducătorul mişcării legionare. Deşi ambii lideri politici erau agreaţi de Hitler, ei aveau personalităţi total diferite, fapt ce arăta că o coexistenţă de durată, la putere este practic imposibilă.
Aşa se face că, nu peste mult timp, Horia Sima declanşa o mişcare menită să conducă la preluarea totală a puterii de către legionari, această „Rebeliune legionară” începută la 21 ianuarie 1941 cuprinzând treptat întreaga ţară. Chiar dacă la început părea să aibă succes, faptul că Hitler îi dă girul său mareşalului Antonescu duce la înăbuşirea acesteia până la 23 ianuarie.
În judeţul Dâmboviţa, referitor la acest eveniment, avem ca exemplu elocvent cuprins în documente, cel al comunei Corneşti, unde şeful de cuib legionar Gh.Stan Niţă (zis Mohorăscu) intra în sediul Postului de Jandarmi însoţit de alţi 15 legionari, dezarmând personalul de aici şi ocupând ulterior sediul Primăriei.
La sediul Postului de Jandarmi i-au găsit pe sergentul major Iliescu Constantin (şeful de post) şi pe sergenţii Pascaru Gheorghe şi Ghiţă Alexandru, pe care i-au dezarmat, reuşind, de asemenea, să ia din rastelul cu arme cinci pistoale şi o carabină model 1893, împreună cu muniţia aferentă.
Ordinul de începere a revoltei în zonă fusese dat de ajutorul şefului Plasei Bilciureşti-Ştefan Petrescu-licenţiat în Teologie şi preot în comuna Finta. Mişcarea se încheia în aceeaşi zi, prin ordinul aceluiaşi Petrescu, participanţii fiind trimişi ulterior spre judecată Tribunalului Militar Ploieşti, care îl condamna pe preot la trei luni de închisoare, ceilalţi scăpând doar cu plata unei amenzi corecţionale.
Facebook
WhatsApp
TikTok
