În comună trăiau 1112 locuitori: 1106 români (576 bărbaţi şi 536 femei), patru sârbi, un grec şi un albanez, toţi având religie ortodoxă.
La Starea civilă erau înregistrate 48 de naşteri, 5 căsătorii şi 33 de decese.
În acel an s-a comis aici şi o crimă.
Exista o şcoală primară, unde predau trei învăţători definitivi şi învăţau 168 de băieţi şi 158 de fete.
Comuna avea 250 de case, şcoală, biserică, primărie, o bancă populară şi o cooperativă locală.
În privinţa stabilimentelor industriale erau înregistrate: o brutărie, o măcelărie, câte două ateliere de fierărie, croitorie şi încălţăminte, patru băcănii şi trei ateliere de tâmplărie. Faptul că existau doar două cârciumi se datora deţinerii de către locuitori a 86 de hectare de livezi de pruni, ei producând în acest an 688 hectolitri de ţuică.
Comuna se întindea pe o suprafaţă de 1279 ha şi 59 ari, din care teren arabil doar 119 ha şi 59 ari; peste 69 ha porumb şi peste 31 ha ovăz, dar principala bogăţie a comunei o reprezenta pădurea, în suprafaţă de peste 960 de hectare.
Păşunile nu se întindeau pe mai mult de 27 ha, dar localnicii creşteau 107 vaci, 65 de capre, 47 de cai, 42 de oi şi 39 de boi.
Comuna nu dispunea de nicio maşină agricolă, munca făcându-se cu ajutorul a 50 de pluguri cu tracţiune animală, 200 de sape, 300 de furci şi 200 de coase, 27 de căruţe cu cai şi 73 de care cu boi;
Nu trecea pe aici calea ferată, nu exista oficiu poştal, iar bolnavii erau trataţi la spitalul rural din Voineşti;
În anul la care ne referim, veniturile comunei se ridicau la 128.684 lei, iar cheltuielile-la 123.616 lei.
Radu Alexandru STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…