Înainte de primul război mondial judeţul nostru se afla, alături de Prahova, pe primul loc în ţară la industria extractivă, remarcându-se la petrol, lignit şi piatră. Prin urmare personalul care lucra în acest domeniu era destul de numeros, dar la fel de numeroase erau accidentele de muncă datorate atât neatenţiei lucrătorilor, cât şi indiferenţei patronilor în privinţa îmbunătăţirii tehnologiei.
Astfel, doar în primul trimestru al anului 1914 se înregistrau 10 accidente, 5 doar la mina Mărgineanca, iar alte 6 aveau loc în cel de-al doilea trimestru. Inutil de spus că în niciunul din cele 16 accidente, societatea angajatoare nu a fost găsită vinovată.
„Imprudent” a fost catalogat minerul Dragotă care, la 13 martie urca într-un vagon de cărbuni şi îşi pierdea viaţa aruncat din acesta, într-o curbă.
„Întâmplare” era socotită desprinderea unor blocuri de cărbune ce au căzut pe muncitori la mina din Şotânga, ţapul ispăşitor fiind considerat de anchetatori, în acest caz, minerul Grigore Radu Stroe care, în loc să asigure galeria cu bârne, a continuat să sape.
Angajatorul neavând nicio vină, nici despăgubiri nu le erau plătite celor implicaţi deşi, în mod legal, lucrătorilor mineri ce rămâneau cu invaliditate permanentă trebuia să li se plătească de 1000 de ori salariul zilnic, în cazul unui astfel de eveniment nefericit.
Trebuie spus că salariul zilnic al unui miner varia între 1 leu şi 1,50 lei, în vreme ce un sondor câştiga 2-3 lei, aşa încât, în condiţiile în care repausul duminical nu era reglementat, un lucrător în acest domeniu ajungea să primească între 30 şi 90 de lei lunar.
RADU ALEXANDRU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
