Cercetând fondul nostru arhivistic ce cuprinde documentele create de Tribunalul Dâmboviţa în anul 1838 şi comparând cauzele de judecată de atunci cu cele de azi constatăm o dată în plus că această lume nu s-a schimbat aproape deloc.
Atunci, ca şi azi, locuitorii din sate se judecau cel mai des, pentru pământ. Astfel, Gheorghe Cobianu din Pietrari nu putea să cadă de acord cu diaconul Gheorghe Gavrilă asupra unor „locuri de moşie”, la fel şi preoteasa Voica, din Brăneşti aflată în conflict cu popa Petre, sau fiii lui Matei Bran din Cândeşti-Sandu, Ion şi Marin-care se judecau „pentru un petec de moşie”, cu popa Gheorghe.
Pe de altă parte, multe conflicte apăreau din împrumuturi nereturnate la timp creditorilor (căci băncile lipseau), cei din urmă apelând la instanţele de judecată pentru recuperarea datoriilor. Gheorghe, logofătul din Odobeşti îşi cerea banii împrumutaţi lui Nistor cârciumarul, în vreme ce târgovişteanul Mihalache Ghenoiu încerca să-şi recâştige banii daţi ca împrumut cizmarului Enache. De „păcatul” uitării datoriilor ce trebuiau plătite se putea vorbi însă şi la case mai mari, căci iată, de pildă, logofătul Nicolae Fusea (strămoşul cunoscutului filantrop târgoviştean Constantin Fusea) recurgea la instanţă pentru a-şi recupera banii împrumuteţi cu amanet medelnicerului Ioan Cioranu.
Faptele penale precum furturile sau cele mai grave, crimele, se regăsesc din plin între filele registrelor tribunalului: Gheorghe Mircescu, din Poduri era acuzat de furt, de către Tănase Cazacu sau ţiganul Ion Bârlan, robul hatmanului Mihăiţă Filipescu, care-l tâlhărise pe Grigore, ginerele măcelarului Dinu. În alte cazuri tâlhăriei i se adăuga şi crima, căruia îi căzuse victimă Răducanu Şerbănescu din Drăgăeşti, ucis de grupul format din Ioniţă Cărbunaru, Soare abagiul, Matei cârciumarul şi fratele său, Zamfir.
Facebook
WhatsApp
TikTok
