În luna ianuarie a anului 1948, doar Întreprinderea Română de Petrol din Dâmboviţa producea 294 de tone de ţiţei, la cele două sonde ale sale aflate la Gura Ocniţei, iar în iulie-3565 de tone şi alte peste 100 000m³ de gaze, pe şantierul de la Merişor-Ochiuri.
Toate sondele din cadrul acestui şantier erau noi, ele fiind date în exploatare în perioada 1941-1948, perioadă în care se obţinea o producţie totală de 855 541 tone de ţiţei şi 6 364 800 m³ de gaze.
În anul 1947 producţia totală a societăţilor de foraj din Dâmboviţa se ridica la 11 004 tone-5000 exploatate doar de Colombia-, din care statului îi revenea redevenţă în natură-1329 de tone, iar societăţilor-266 tone; la cei 3 718 200 m³ de gaze obţinuţi în Dâmboviţa în acelaşi an, 2 383 840 de lei reveneau statului şi 81 325 de lei-societăţilor.
Prin Legea Minelor statului îi revenea 20%, cu titlu de redevenţă, astfel că doar de pe un perimetru(67 Bucşani) al societăţii Unirea, spre exemplu, îi revenea o cantitate de peste 800 de tone de ţiţei.
Deşi capitalul majoritar în aceste societăţi era străin, statul se îngrijea să obţină venituri semnificative de pe urma acestor exploatări.
RADU ALEXANDRU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
