1.Despre victimele terorii roşii la Târgoviște (2)
Condamnări pentru atitudine anticomunistă vor suferi, aşa cum ştim, şi muncitori, precum lăcătuşul Constantin Popescu ce primeşte o pedeapsă de 5 ani, tehnicianul metalurgist Ştefan Vasiliu-cu 8 ani sau Stelian Ionescu-7 ani, toţi cu închisoare corecţională, vânzători, precum Nicolae Udrescu-condamnat la 18 ani de muncă silnică sau liber-profesionişti ca pălărierul Gheorghe Ungureanu condamnat la 20 de ani de muncă silnică, la fel ca şi fratele său.
Aceeaşi pedeapsă o primeau croitorul Gheorghe Savu, funcţionarul comercial Aristotel Constantinescu, tehnicianul Dumitru Georgescu, fostul proprietar al unei fabrici de cărămidă-Ştefan Tomescu. La 15 ani de temniţă grea era condamnat pensionarul, fost electrician, Gheorghe Jipescu, în vreme ce cofetarul Anton Zwirner şi zidarul Gheorghe Duse urmau să îşi petreacă următorii 5, respectiv 7 ani, în închisoare corecţională.
Nici femeile târgoviştence nu se pot sustrage regimului represiv, ele „beneficiind” totuşi de pedepse mai blânde: sora medicală Rada Liţescu trebuia să ispăşească o pedeapsă de 9 ani de muncă silnică, în vreme ce o altă soră medicală-Rada Crivinescu şi Maria Petrescu-casnică erau pedepsite cu 6 şi 7 ani de închisoare corecţională.
Numărul celor consideraţi duşmani ai regimului este cu mult mai mare şi pedepsele cu mult mai aspre decât înscrisurile oficiale. Trebuie menţionat faptul că toate procesele încheiate cu aceste condamnări s-au judecat la Tribunalul Militar şi toţi cei condamnaţi au înaintat recurs împotriva acestor sentinţe, acţiunile lor fiind evident, respinse.
2.Internabilii primilor ani interbelici
Prin Ordinul nr.306 din 26 mai 1926 al Diviziei a XIII-a se constituiau comisii pentru triajul persoanelor „suspecte, considerate apte pentru internare”. La nivelul judeţului nostru, comisia era alcătuită din comandantul Companiei de Jandarmi Dâmboviţa, care la acea dată era căpitanul Alexandru Enescu şi şeful Brigăzii de Siguranţă, comisarul special Ion Folescu.
Categoriile de suspecţi consideraţi periculoşi erau: intelectualii minoritarilor (avocaţi, preoţi, profesori), conducătorii fostei „divizii secuieşti”, foşti soldaţi din armata lui Bela Kuhn (armata sovietică ungară în 1919), prizonieri internaţi în Rusia şi reveniţi în ţară, pregătiţi pentru „comunism”, minoritari cu rude în armate străine, foşti poliţişti şi jandarmi unguri, foşti ofiţeri în armata lui Mackensen (generalul german ce a condus armata din România între 1916-1917), conducătorii şi propagandiştii comunişti, cei ce făcuseră parte din armatele de ocupaţie (germană, austro-ungară şi bulgară care au ocupat între 1916-1917 o parte a teritoriului României), cei condamnaţi pentru pactizare cu inamicul.
În Dâmboviţa aceste cazuri de suspecţi erau destul de rare, fapt care face să fie consideraţi internabili toţi supuşii străini, de la mici meseriaşi, la inginerii societăţilor petroliere. Aşa ajungeau pe aceste liste inclusiv cetăţeni ai statelor aliate României în primul război mondial: 9 francezi, 1 englez şi 2 americani.
RADU ALEXANDRU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…