1.Târgoviște, 1917…
Este anul care aduce în oraş ocupaţia germană, după retragerea armatei române, aici stabilindu-şi reşedinţa, Comandamentul Etapei 266 a armatei germane. Este unul dintre cei mai grei ani din istoria oraşului nostru. Administraţia era preluată în întregime de către ocupanţi, corespondenţa se purta în limba germană.
Oficialii români aveau obligaţia să salute toţi ofiţerii germani, iar la cererea aliaţilor se va institui ulterior, regula salutului adresat şi ofiţerilor austro-ungari, turci şi bulgari. Se rechiziţiona aproape tot: de la căruţe, cereale, lemn, până la ţuică şi vin.
Era o lipsă acută de cele mai elementare produse, începând cu pâinea; germanii interziceau vânzarea de pâine proaspătă, pentru a nu se consuma prea multă. Starea de sărăcie cuprindea oraşul.
În lagărul de prizonieri instalat aici, se aflau 700 de soldaţi români, iar pentru nevoile acestuia, administraţia locală cerea locuitorilor să doneze îmbrăcăminte, încălţăminte, saltele şi veselă.
Procesul de învăţământ era şi el perturbat, în incinta liceului aflându-se amplasat un lazaret. Numele străzilor reflectă noua stare, adusă de ocupaţie: Calea Domnească era acum Kaiser Wilhelmstrasse, dar pentru a le da şi aliaţilor partea lor de satisfacţie, I.C.Brătianu era acum Turken Strasse, strada Fructelor devenea, evident, Bulgaren Strasse, strada Tabaci îşi schimba denumirea în Ungarn Strasse, iar strada Cantacuzino-în Östereicher Strasse.
Nu erau uitaţi eroii germani, astfel încât poetul Alexandrescu era „detronat”, locul său luîndu-l Mackensee.
Răsucind cuţitul într-o rană şi aşa destul de adâncă, la 4 august germanii ordonau ca la toate bisericile din oraş, să bată clopotele de trei ori, în cinstea ocupării oraşului Cernăuţi. Acolo unde mai existau clopote, având în vedere că majoritatea fuseseră şi ele rechiziţionate, pentru bronzul lor.
În tot acest timp însă, existau şi preocupări ce n-aveau legătură cu starea de război: pentru relaxarea ofiţerilor germani fusese rechiziţionat aparatul de proiecţie al cinematografului „Vulturul” şi se făceau demersuri pentru găsirea unei săli unde aceştia să poată juca popice.
2.Târgoviște, 1936…
În septembrie, Percepția Comunală raporta Consiliului Comunal faptul că avocatul Constantin Ionescu, decanul Baroului Dâmbovița avea o restanță la plata curentului electric pe anii 1932-1935, în sumă de 15.723 de lei; ca urmare a referatului inginerului uzinei electrice B. Weiss, în care se arăta că defecțiunea contoarului consumatorului dusese la înregistrarea greșită a consumului, Primăria aproba reducerea cu 10% a datoriei restanțierului.
Primăria reînnoia abonamentul anual la revista Urbanismul, organ de presă al Uniunii Orașelor din România; costul abonamentului era de 50 de lei, iar orașul plătea o cotizație anuală de 15.000 de lei, în calitate de membru al Uniunii.
În perioada interbelică, se percepea o taxă comunală pentru orice mijloc de transport, chiar și pentru biciclete; căpitanului Rădulescu i se respingea, în acest an, cererea de a fi scutit de această taxă, el figurând înscris cu o bicicletă, în evidențele Poliției Locale.
Primăria îi plătea avocatului Polizu Dragomirescu un onorariu de 3000 de lei, pentru apărarea intereselor orașului, în procesul cu Al. Slavu, pentru proprietate asupra pădurii Crivina.
La 30 octombrie, instituția încheia cu Constantin Caroianu, un contract în sumă de 5000 de lei, pentru executarea a 1000 de exemplare ale planului orașului, pe hârtie velină, într-o singură culoare.
În noiembrie, era aprobată majorarea salariului muncitorilor din cadrul serviciului de salubritate, de la 1000, la 1200 de lei/lună.
De la Mihail Costescu era achiziționată, cu 85 de lei/kg, o conductă de aramă de 2016 kg, în vederea construirii punctului de alimentare electrică nr.12, de la grădina Mitropoliei.
Radu Alexandru STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
