- Turism dâmboviţean (1943)
-În iulie 1943 primarul oraşului Pucioasa, Francisc Taşcă stabilea printr-o ordonanţă, preţurile practicate în staţiunea balneară, mai exact între 20000 şi 24000 de lei o cameră în vila de clasa I, pentru o perioadă de 30 de zile, în preţ fiind incluse 21 de băi, renunţarea la acestea reducând preţul cazării la 8000-12000 pe o lună. Într-o vilă de clasa a II-a camera cu băi incluse costa între 15000 şi 18000 de lei, fără băi preţul rămânând la doar 4000-8000 de lei pentru o lună. Dintre vilele clasa I, cele mai cunoscute erau cele ale dr.P.Dumitrescu, dr.maior Vartic, Emiliei Tr.Dobrescu, Gh.Bădescu, Gogu Grigorescu, cpt.Ion Diaconescu, av.Chiriţescu, comandorului Frumosu sau a Ioanei Maltezeanu.
-În munţii Bucegi se afla casa „Peştera” ce aparţinea Touring-Clubului României şi unde, deşi erau ani de război puteai comanda o porţie de salam de Sibiu cu 80 de lei sau sardele din cutie, la 260 de lei porţia, o ciorbă de viţel de 60 de lei sau un muşchi de purcel la 250 de lei porţia, alături de o ţuică (20 de lei) sau o afinată (40 de lei) şi un Pinot (300 de lei). Ca desert aveai de ales între o felie de cozonac de 40 de lei bucata, piersici (260 de lei cutia de o jumătate de kilogram), sau o cană mare de ceai rusesc, de 50 de lei. La sărbătorirea Zilei Muncii era însă musai porţia de mici cu muştar (60 de lei), alături de o bere de 80 de lei/sticla de 650 ml.
2.Din păcatele românilor – alcoolismul
Problema unui apetit exagerat pentru Bachus, mai exact pentru licorile acestuia, le-a creat românilor mari probleme de-a lungul vremii, autorităţile, începând cu Burebista, ori poate chiar mai devreme, încercând să reglementeze într-un fel sau altul, îmbinarea acestor preocupări, cu obligaţiile cotidiene.
Referindu-ne aici doar la perioada modernă a istoriei noastre trebuie să remarcăm preocupările constante ale statului, pentru iniţierea, în lumea satelor, a unor campanii menite a limita acest fenomen, considerat îngrijorător. Se pare că, pe alocuri aceste campanii au avut un succes neaşteptat, de vreme ce chiar adresanţii se hotărăsc să acţioneze în mod ferm.
Ni s-a păstrat, în acest sens, un document foarte interesant, datând din anul 1929, care ne prezintă cazul unor locuitori din Corneşti; aceştia decideau să întemeieze la nivelul comunei, o Societate al cărei nume urma să fie „Temperanţa”, iar scopul-evident, combaterea consumului de alcool. Societatea se constituia ca urmare a insistenţelor unor factori locali ce aveau un cuvânt greu de spus, la nivelul comunităţii: medicul plăşii Bilciureşti (plasa era subunitate administrativă a judeţului, n.n.) – doctorul N.Tărărăscu, preotul paroh – En. Dumitrescu şi directorul şcolii – C.Tănăsescu.
Între măsurile pe care Societatea hotăra că ar trebui luate, pentru a-şi atinge scopul, se aflau: închiderea tuturor cârciumilor, în zilele de duminică; interdicţia, pentru Primărie, de a mai prelungi contractele cârciumilor sau de a permite înfiinţarea altora noi; „procurarea”, ca paliative pentru petrecerea timpului liber, a altor mijloace de distracţie (cinematograf, radio, reviste), pentru a distrage atenţia locuitorilor comunei, de la mult-acuzatul viciu.
Este mai mult decât evident că această întreprindere nu putea să aibă succes, totuşi nu cunoaştem exact deznodământul acestui caz; fapt cert însă, în acea vreme primăriile obţineau sume consistente la buget, tocmai din vânzarea dreptului de cârciumărit. Pe de altă parte, ne-a stârnit în mod deosebit interesul, informaţia potrivit căreia, sus-numita Societate deţinea un „local de consum”, ceea ce ne-a făcut să ne întrebăm dacă nu cumva, acestui „consum” îi erau destinate şi băuturi alcoolice…
Radu Alexandru STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
