TABLETA DE JOI – Radu Alexandru STATE – Două pagini de istorie dâmbovițeană

1. O descriere a Halelor Alimentare ale oraşului, la 1943

Piaţa alimentară a fost proiectată ca o construcţie S+P+1, foarte dotată pentru acea perioadă: la subsol avea 90 de boxe frigorifice pentru păstrarea cărnii, un compartiment frigorific pentru peşte proaspăt, un bazin pentru peşte viu, un compartiment frigorific comun pentru lapte şi brânză, unul pentru ouă şi altul pentru legume, precum şi o fabrică de gheaţă.

La parter, în interior existau 16 compartimente închise cu grilaje, pentru vânzarea cărnii, două pentru mezeluri, un spălător, un birou al administraţiei şi un bazin cu trei compartimente, pentru peşte viu. La exterior, se aflau 20 de compartimente pentru zarzavaturi, fructe, lăptării, brânzării, cârciumă, o cameră pentru paznic, un birou pentru controlul laptelui şi un birou pentru Poliţia Halei.

Etajul era prevăzut cu 16 compartimente laterale închise cu glasvanduri, pentru diverse, trei compartimente frontale pentru magazine alimentare, cafenea, bodegă şi cofetărie.

Între Hale şi strada Nicolae Filipescu se afla o hală volantă ce găzduia 136 de locuri numerotate, destinate comercializării mărfurilor producătorilor direcţi.

 

2. Tipuri de „cafea” în vreme de război

 

În anii grei ai războiului cafeaua dispăruse din cele mai multe cafenele din oraş, târgoviştenii având totuşi de ales între mai multe variante-surogat, precum cel din năut sau din soia 100%, care costa 32 de lei/suta de grame, cel din mazăre 100%, care costa 26 de lei/suta de grame, din secară 100% – 24 de lei, asemenea cel din orz.

Se putea opta şi pentru amestecuri: 65% năut şi 35% mazăre sau 35% soia, 25% orz şi 35% năut. Cel mai complex surogat era alcătuit din 30% năut, 20% cicoare, 25% secară şi 25% orz.

 

Radu Alexandru STATE  este  doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…