TABLETA DE JOI – Radu Alexandru STATE – Două pagini de istorie dâmbovițeană

1. De la Jandarmeria dâmboviţeană

 

În martie 1942 nişte necunoscuţi tăiau oblonul de la uşa prăvăliei unui comerciant din Brăneşti şi sustrăgeau casa de bani, transportând-o pe malul Ialomiţei unde au spart-o şi au furat din ea suma de 240.000 de lei, precum şi nouă monede de aur (napoleoni din 1888 şi din vremea lui Napoleon al III-lea, altele ungureşti şi turceşti) şi nouă din argint (franceze, germane, elveţiene, ungureşti, ruseşti), 167 de monede din argint româneşti. Maşina şi armele folosite la spargere arătau că infractorii erau foşti militari, poate chiar dezertori, după cum opina şeful Secţiei de Jandarmi din Fieni.

Şefii de Post din Bilciureşti, Picior de Munte, Finta, dar şi din alte localităţi se confruntau în schimb cu fenomenul tăierilor ilegale de lemn din pădure, mulţi dintre cei prinşi şi deferiţi Parchetului fiind la a cincea, a şasea sau a şaptea abatere de acest fel, neavând nici o teamă faţă de urmăritorii lor, pe care din contră îi ameninţau cu „ciomegi şi topoare”.

Într-unul dintre aceste cazuri, un locuitor din comuna Jugureni adresa o plângere prefectului, arătând că „bolşevicii”: şeful postului de jandarmi, pădurarul şi alţi jandarmi intraseră în lipsa sa(fiind mobilizat), în curtea de unde ridicaseră lemne de construcţie muncite în dijmă, pe care le avea încă din timpul primului război mondial. Cercetările efectuate şi declaraţiile martorilor stabileau că cea mai mare parte a lemnului sechestrat era lemn vechi, dar mai ales faptul că se săvârşise un abuz de putere.

Şeful Postului de Jandarmi special de la Sanatoriul din Moroeni fusese reclamat fără fond, de un „suspect comunist”din Ploieşti, fost pacient al spitalului, pe care cel dintâi îl acuza că după expirarea internării practicase fără autorizaţie meseria de fotograf, din care câştigase mai mult de 20.000 de lei lunar, pentru care nu plătise impozit. Deşi făcuse rost de nişte certificate de bună purtare false, antecedentele sale de activant recalcitrant în mişcarea comunistă, păstrate la Chestura Poliţiei Ploieşti determinaseră Legiunea de Jandarmi „să-i oprească orice activitate”.

Lucru cert este că într-adevăr, jandarmii locali săvârşeau o serie de abuzuri, inclusiv injurii şi loviri pentru care mulţi dintre locuitorii judeţului înaintează o mulţime de plângeri anchetate de Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Inspectoratul Jandarmeriei sau Legiunea de Jandarmi din Dâmboviţa.

 

2. 1941, un an dificil…

 

1941 a fost un an dificil al istoriei noastre. Început sub auspiciile colaborării dintre Ion Antonescu şi mişcarea legionară, el a fost anul punerii în aplicare a unor măsuri antisemite. Şcoala Evreiască din Târgovişte, de pildă, era închisă, iar mobilierul său,  mutat la Şcoala Primară nr.3 Sârbi.

Pe de altă parte, evenimentele nefaste din vremea rebeliunii legionare l-au determinat pe Conducătorul statului ca, printre alte măsuri, să hotărască înlocuirea funcţionarilor administrativi, cu unii militari. Aşa se face că, la 31 ianuarie, era numit primar al oraşului Târgovişte, colonelul (r) Eugen Şendrea.

După intrarea României în război împotriva URSS şi pătrunderea trupelor române pe teritoriul Basarabiei, în oraşul nostru se petrecea un fapt împotriva căruia Primăria avea o atitudine fermă. Astfel, zilnic, în faţa clădirilor Regimentului 22 Infanterie, unde erau cazate trupele germane, „bande de ţigani cerşesc cu mâna întinsă, bani şi mâncare”. Primarul preciza că aceste tablouri degradante pentru noi, românii, erau fotografiate şi difuzate în revistele străine, unde oamenii „neştiind că cei care cerşesc sunt ţigani, vor crede că aceştia sunt români”.

Măsurile adoptate de Primărie erau, pe de o parte, evacuarea ţiganilor, iar pe de alta, obligaţia pusă în sarcina proprietarilor de terenuri mai mari de 100 m.p., de a şi le cultiva, în caz contrar urmând a plăti impozit pe acestea, ca şi cum ar fi fost productive.

Problematică era, de asemenea, păstrarea curăţeniei oraşului, care suferea de prezenţa numărului mare de căruţe staţionate pe străzi, motiv ca Primăria să sugereze Prefecturii, impunerea sistemului folosit în Transilvania, adică punerea nutreţului în saci agăţaţi de oişte, fapt care împiedica răspândirea nutreţului cu care erau hrăniţi caii.

RADU ALEXANDRU STATE  este  doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…