TABLETA DE JOI – Radu Alexandru STATE – Două file de istorie dâmbovițeană

1. Un conflict de muncă din 1941

    În ziua de 2 ianuarie muncitorii Schelei Gura Ocniţei şi ai Societăţii Petrolifere Unirea redactau un memoriu prin care solicitau: respectarea repausului duminical, aşa cum se întâmplase până în anul 1938, când directorul societăţii – Rovitz – îl suspendase, stabilirea de salarii egale pentru aceeaşi activitate şi vechime(un maistru de la Foraj câştiga 15.000 de lei lunar, în vreme ce unul de la serviciul Producţie-doar 9.000), un spor pentru salariaţii cu copii, în funcţie de numărul acestora, un spor pentru chirie şi locuinţă, un preţ redus pentru gazele consumate în gospodăriile proprii şi plata unei prime de 50% pentru orele suplimentare.

    La 14 ianuarie se desfăşurau la Subinspectoratul Muncii Târgovişte, tratative de conciliere între inginerii Costa Foru şi I. Constantinescu – din partea societăţii Unirea şi reprezentanţii muncitorilor: Vasile Pantazescu, Gh. Porojnicu, Ion Badea, Benoni Gheaţă şi Ion Pinţoiu, tratative care eşuau din cauza „pretenţiilor exagerate şi a lipsei totale de conciliere din partea lucrătorilor”, cum arăta subinspectorul Emilian Boandăr.

   Noua şedinţă stabilită pentru data de 23 ianuarie era amânată, ca urmare a izbucnirii rebeliunii legionare, în 11 februarie ajungându-se totuşi la o înţelegere între părţi, aşa încât: societatea urma să plătească un spor de 50% pentru lucrul în zilele de duminică şi sărbători legale şi 25% – pentru orele suplimentare; la salariul de bază se adăuga 1 leu/oră pentru costurile cu chiria şi încălzirea; se făcea o rectificare salarială în funcţie de importanţa muncii efectuate, vechime şi greutăţi familiale( se plăteau în plus 1 leu/oră pentru muncitorii căsătoriţi, 2 lei/oră-pentru cei cu unul sau doi copii şi 3 lei/oră-pentru cei cu trei sau mai mulţi copii).

   Muncitorii angajaţi la această societate ajungeau astfel la următoarele salarii de bază: maiştrii sondori şi mecanicii ctg.I-340 de lei/zi, distilatorii şi mecanicii ctg.II – 300 de lei/zi, ajutorii de mecanici şi distilatori, precum şi sondorii podari(cei care lucrau în vârful schelelor) – 220 de lei/zi, iar sondorii, motoriştii, cazangiii şi pompagiii – 200 de lei/zi.

 

2. Despre o aniversare…

   În anul 1891 se împlineau 25 de ani de domnie ai lui Carol I, ocazie pentru ministrul de Interne Lascăr Catargiu să îndemne telegrafic primarii din ţară a sărbători cum se cuvine importantul eveniment. Aşa se face că la 10 mai, la Biserica Catolică din Târgovişte, preotul Bianconi oficia un Te Deum. 

   Amintitul jubileu era însă celebrat şi prin  numeroase realizări edilitare care adăugau un plus de eleganţă şi modernism oraşului nostru.

   Astfel, pe Calea Domnească se expropriaseră mai multe terenuri, în vederea alinierii străzii; Primăria ceda Ministerului de Război un teren în suprafaţă de 8 ha, pentru construirea sediului Regimentului de Infanterie, iar Direcţiunii Generale a Telegrafelor şi Poştelor un altul, pentru ridicarea edificiului oficiului telegrafic; tot Primăria este cea care decide construirea unui „arest preventiv” pentru cetăţenii care săvârşeau contravenţii şi care până atunci erau închişi la un loc cu delicvenţii de drept penal.

   Pentru construirea unui abator al oraşului, Primăria achiziţiona, de la Ion Slavu, suprafaţa de 2.687,50 mp de teren, pentru care plătea o sumă de 5200 de lei.  În acelaşi an, în casele lui Ion Fussea, se înfiinţa Şcoala Profesională de Fete.

 RADU ALEXANDRU STATE  este  doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…