TABLETA DE JOI – Radu Alexandru STATE – Două file de istorie dâmbovițeană

1. Timp liber la 1938

Ca orice regim totalitar şi dictatura carlistă încerca să aibă control asupra mai multor aspecte ale vieţii cât mai multor categorii de cetăţeni. Erau vizate atât activitatea profesională, cât şi modul de petrecere a timpului liber, motiv pentru care era înfiinţat, în cadrul Ministerului Muncii, un serviciu care se ocupa cu „organizarea ştiinţifică” a acesteia.

Un prim program elaborat de nou-înfiinţatul serviciu se intitula Muncă şi Voie Bună şi era destinat recreerii muncitorilor, meseriaşilor şi chir funcţionarilor particulari şi se concretiza, printre altele, în constituirea unei trupe de teatru ce organiza turnee în toate zonele ţării.

Activitatea din Târgovişte era coordonată de un comitet local din care făceau parte reprezentanţi ai breslelor lemnarilor, pietrarilor, metalurgiştilor, constructorilor, şoferilor şi funcţionarilor publici particulari. Acestora li se adăugau reprezentanţi ai Asociaţiei Corale Cântarea României-filiala Târgovişte (în persoana lui Gheorghe Rusu), ai Societăţii Sportive Avântul Muncitoresc, ai minelor din bazinul Doiceşti (în persoana colonelului N.Rosnoveanu) şi ai Ţesătoriei Stan Rizescu.

Comitetul de Direcţie era alcătuit din avocatul Grigore Constantinescu (preşedinte), Ion Rădulescu (vicepreşedinte) şi Gheorghe Rusu (director). Fiecare membru plătea o cotizaţie lunară de 5 lei (salariaţii), de 10 lei (patronii) sau de 20 de lei (membrii Comitetului).

Societatea Sportivă Avântul Muncitoresc fusese înfiinţată la Târgovişte în anul 1934 sub conducerea avocatului Grigore Constantinescu, care în 1938 devine preşedintele Comitetului Muncă şi Voie Bună.

Principalul sport practicat în cadrul Societăţii era fotbalul, echipa târgovişteană având confruntări cu echipe similare din Piteşti, Pucioasa, Ochiuri, Câmpulung sau Azuga.

În anul 1939 conducerea societăţii era asigurată prin Dumitru Sandric – patron, frizer, vicepreşedinţii Aurică Zătreanu (salariat, croitor) şi Nicu Ştefănescu (patron, richtuitor), Constantin Bădicioiu-secretar (funcţionar la Tribunal) şi Gogu Modoran-casier (patron, cizmar). Culorile echipei de fotbal târgoviştene erau negru şi roşu, iar emblema „AMT” era semnul afilierii la Federaţia Română de Fotbal.

 

2. Câteva aspecte privind salarizarea bugetarilor în anul 1925

În toate vremurile sporurile încasate de angajaţii la stat au reprezentat o găselniţă a guvernanţilor pentru a mări veniturile, fără a creşte salariul tarifar al acestora.

Perioada interbelică a cunoscut, la rândul ei, această practică, aşa încât dacă avem în vedere retribuţia unui plutonier major angajat în Legiunea de Jandarmi Dâmboviţa constatăm că deşi el avea un salariu tarifar lunar de doar 270 de lei ajungea de fapt să câştige 2695 de lei, prin adăugarea unei indemnizaţii de scumpete de 1105 lei, o indemnizaţie de activitate de 500 de lei şi un spor suplimentar de 30%.

Un primar avea un salariu tarifar de 1500 de lei, la care se adăugau: 300 de lei-indemnizaţie de chirie, 750 de lei-indemnizaţie de scumpete, 250 de lei-ajutor de familie, un spor special de 35% şi 1000 de lei-sporul curbei Lalescu (Traian Lalescu este matematicianul care a folosit pentru prima dată sporul de inflaţie în calcularea salariilor). Astfel, primarul nostru ajungea să câştige 4150 de lei.

Ca şi azi, învăţătorii erau cei mai nedreptăţiţi din acest punct de vedere: unui salariu de circa 700 de lei, primit de aceştia, i se adăuga suma pentru gradaţie (între 175 de lei-gradul I și 1000 de lei-gradul VI), ei nedispunând nici de spor de scumpete şi nici de unul pentru chirie…

 

RADU ALEXANDRU STATE  este  doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…