TABLETA DE JOI – Radu Alexandru STATE – Două file de istorie dâmbovițeană

1. Alegători la 1866

   La data de 28 iulie (pe stil vechi) domnitorul Carol I promulga noua lege electorală ce păstra principiul votului cenzitar şi care va constitui baza pe care se desfăşoară alegerile parlamentare de la 1866. În conformitate cu aceasta, ministrul de Interne Ion Ghica emitea instrucţiuni către primarii care urmau să întocmească listele electorale, până la 27 august.

   Primarul Târgoviştei trebuia să prezinte Prefecturii Dâmboviţa, până la data de 5 septembrie, liste pentru toate cele patru colegii electorale la nivelul întregului judeţ. Pentru primul colegiu, care se adresa bărbaţilor cu un venit de peste 300 de lei, regăsim pe liste nume din câteva mari familii de boieri: Ion Ghica (cu un venit de 1800 de lei), pentru plasa Ialomiţa, generalul Ioan Florescu (venit de 6000 de lei şi moşii la Corneşti şi Vizureşti), la plasa Bolintin, Alexandru Suţu (cu un venit de 2240 lei), la plasa Cobia, Dimitrie Florescu şi Ioan Rasti, la plasa Dealu, Niculae Băleanu la plasa Dâmboviţa, Ioan Creţulescu la plaiul Dâmboviţa şi baronul Barbu Belu, care beneficia de un venit funciar de peste 10.000 de lei, la plaiul Ialomiţei.

   La colegiul al II-lea, destinat celor cu venituri cuprinse între 100 şi 300 de lei apăreau pe lista oficială pentru Târgovişte Constantin Cozma, Iancu Filip şi Ilie Dudea, în urma contestaţiilor adăugându-li-se Niculae Chirculescu şi Isaia Lerescu.

    Colegiul al III-lea cuprindea cetăţeni care aveau venituri funciare, personale şi din patente obţinute din comerţ sau alte profesii exercitate. Lista pentru oraş era destul de generoasă şi-i includea pe Năstase Steriu, Alecu Enciu, Dumitru Cărbunescu, Dumitrache Anastasiu-toţi din mahalaua Târgului, Alexe Ioniţă, Chivu Dumitriu şi Ioniţă Stematiu (din mahalaua Mitropoliei), Costache Anghel, Tache Ghiţă şi doctorul Sober-din mahalelele Stelea şi Sf.Vineri, Costică Fusea, Dumitru Georgiu, Grigore Luculescu şi Sima Enache-din mahalalele Lemnului şi Obor, Costache Iamandi, prof.Constantin Georgescu şi Anghel Rădulescu-din mahalaua Sf.Dimitrie, Costache Ciuciuc, Grigore Măcelaru, Mihail Pescaru (mahalaua Sf.Tănase), Alecu Alexandrescu, Niţă Andronescu şi Costache Lupu din mahalaua Stolnicul, Ioniţă Sorescu, Costache Stănescu, Ion Şerb, Nicolae Andreescu din Tabaci, iar Costache Apostolescu, Grigore Vasilescu şi George Racoviceanu, din Sârbi.

   Colegiul al IV-lea era colegiul cu vot indirect, din 50 de alegători alegându-se unul care putea vota. Lista pentru oraşul Târgovişte cuprindea 884 de nume.

2.Speculă sau piață liberă?  

   Adaosul comercial afişat în multe spaţii comerciale începând cu 1990, ce poate ajunge la 500% în unele locuri, nefiind limitat decât de… cât de vandabil este produsul constituie unul dintre multele motive de tensiune nervoasă, în minţile românilor, care pot vedea acest fapt, ca pe un alt semn de anormalitate a pieţii libere: acela numit „speculă”.

   Ce vreau să arăt în continuare este faptul că perioada interbelică românească a cunoscut multe încercări legislative de combatere a fenomenului speculei, inclusiv prin posibilitatea – acordată primarilor – de a stabili la nivel local, prin intermediul ordonanţelor, preţuri maximale pentru articolele de strictă necesitate.

   Printr-un astfel de act oficial emis la 1 oct.1937, primarul Târgoviştei, George Pârvulescu,  stabilea preţurile la:  făină albă, cal. I – preţ maxim 8, 40 lei/kg, carne de vită – 20 lei/kg, carne de porc – 28 lei/kg, zahăr – 31 lei/kg, lapte – 6 lei/l, cartofi – 3 lei, s.a. Comercianţilor li se impunea, de asemenea, îndatorirea de a afişa aceste preţuri, în locuri cât mai vizibile.

   Alt fenomen des întâlnit azi şi parcă neluat de nimeni în seamă, în ciuda nemulţumirilor pe care le provoacă, atât printre producători, cât şi în rândul cumpărătorilor este invazia intermediarilor. Cum stăteau lucrurile cu aceştia, în perioada la care făceam referire ceva mai devreme? Ei bine, spre protecţia producătorilor, legea îi oprea de a cumpăra marfă, înainte de ora 10, de la producătorii aflaţi în pieţe.

   Ordonanţele Primăriei care reglementau aceste aspecte înştiinţau, pe de altă parte locuitorii, în legătură cu existenţa, la biroul din piaţă al Primăriei, a unui registru special în care puteau fi însemnate „orice reclamaţii contra comercianţilor care încalcă legea speculei”.

   Ar mai trebui spus că cei aflaţi a încălca reglementările legii nu riscau doar plata unei amenzi, ci trimiterea în judecată şi chiar pedeapsa cu închisoare.

   Legea se şi aplica, dovadă stând în acest sens, numeroasele dosare penale păstrate în arhiva Tribunalului Dâmboviţa…

RADU ALEXANDRU STATE  este  doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…