- Din legislaţia muncii, la 1943
Prin decizia ministerială nr.114.573 din 12 martie 1943 se hotăra ca toate întreprinderile particulare să-şi completeze posturile vacante cu invalizi, orfani şi văduve de război, până ce numărul acestora va ajunge să reprezinte 10% din totalul personalului, procent ce urma a fi calculat separat, pe categorii de lucrători.
Aplicarea deciziei, care revenea Oficiului de Plasare de pe lângă Subinspectoratul Muncii Târgovişte a condus la angajarea, în luna aprilie, a 19 persoane I.O.V.: trei muncitori la Filatura Cassasovici, opt la Societatea Concordia, şapte la Societatea Unirea şi un funcţionar la ţesătoria fraţilor Brănescu.
Conform aprecierii şefului Subinspectoratului Muncii, acţiunea de plasare a acestei categorii de personal se desfăşura anevoios deoarece ei nu aveau calificare în meseriile solicitate de întreprinderi şi pe de altă parte, adesea refuzau posturile primite, pe motiv că salariile sunt prea mici.
În acelaşi an, supuşii străini angajaţi ai întreprinderilor particulare aveau nevoie de livrete de salariaţi, eliberate de Serviciul Migraţiunilor din Ministerul Muncii. Aceşti lucrători reprezentau de regulă personal calificat, ca în cazul cehoslovacului Kraus Karel de la Cassasovici, a italianului Vasile Miconi, sondor-şef la Societatea Prahova sau a rusului Ifrim Gladinov, angajat al Societăţii Petroliere IRDP şi fost soldat în armata wranglistă (generalul Wrangler fusese comandant al armatei albe ruse, ce luptase împotriva comuniştilor). În 1943 erau înregistraţi de altfel, doar în Târgovişte, 109 supuşi străini, între care îi enumerăm pe germanii Zaruba Gustav (inginer chimist) şi Iulius Ratzenberger (mecanic), constructorii italieni Gh.Fugali, G.Del Basso, L.De Simon, grecii A.Stavros (brutar), S.Zafu (frizer), Gh.Dacos (cofetar), iugoslavii Milan Mitici (chimist) şi comerciantul Isdrail Griuci, armeanul giuvaergiu Nişanian Sarchis, mecanicul rus A.Labov sau fraţii albanezi Tudor, Anton şi Tode (zugravi).
- Început de veac în Târgoviște
În primul an al secolului al XX-lea, Târgoviştea era iluminată cu lămpi cu petrol. De asigurarea materiei prime se ocupa Fabrica de petrol „Câmpeanu&Co.”, care-l comercializa la preţul de 1,50 lei/decalitru.
La 1 februarie 1901, inspectorul pieţelor verifica, la bariera Ciocârlan, vasul cu care societatea amintită transporta petrolul, prilej de a constata că acesta avea o capacitate de doar 126 decalitri şi 5 litri, faţă de cei 130 declaraţi de firmă. Un calcul simplu ne arată că, pentru cele 28 de vase primite până în acel moment, prejudiciul creat era de cca.170 de lei.
Vă las să ghiciţi dacă s-a renunţat la contract, dar nu vreau să vă pun în dificultate, aşa că revin: nu, nu s-a renunţat, ba mai mult, în aprilie, Primăria reînnoia contractul cu firma „Câmpeanu&Co.”.
Oraşul nostru avea prevăzut un număr de 6 lămpi mari şi 610 lămpi mici. Oficialii urbei erau însă interesaţi, deja, de introducerea iluminatului electric, astfel încât, în octombrie 1901 se adresau Societăţii Române pentru Întreprinderi electrice şi industriale, în scopul furnizării unui contract de către aceasta. În răspunsul său, directorul Societăţii solicita înaintarea de către Primărie a unei hărţi a oraşului, precum şi a estimării cantităţii de petrol necesar iluminatului.
În acelaşi an la care am făcut referire, o seamă de documente de corespondenţă ne semnalează luarea în vizorul autorităţilor, a câinilor vagabonzi. Problema acestora va fi tranşată hotărâtor de primarul Lazăr Petrescu, cel care, urmare a numărului mare de reclamaţii ale cetăţenilor dădea o Ordonanţă care asigura că „orice câine vagabond ce se va găsi în oraş va fi ucis de agenţii însărcinaţi în acest scop”.
RADU ALEXANDRU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
