Gazeta Dambovitei | Cele mai noi știri din Targoviște și Dâmbovița

Ediția de luni, nr. 3704
17-1-2022

TABLETA DE JOI – Radu Alexandru STATE – Două file de istorie dâmbovițeană

  1. Statistica industriei dâmboviţene la 1943.

   La începutul anului 1943, în Dâmboviţa, din cele 46 de întreprinderi existente, 23 erau societăţi miniere şi petroliere. Între acestea, cea mai mare era Concordia, care avea angajaţi 2678 de muncitori şi 1233 de funcţionari, fiind urmată de Prahova, cu 958 de muncitori, Unirea, cu 559 şi Astra Română, cu 424. În Târgovişte funcţionau şi două rafinării: Apollon-Petrol şi Victoria, unde lucrau 40, respectiv 33 de muncitori.

   În ceea ce priveşte mineritul, Societatea Petroşani avea 582 de angajaţi, iar de exploatările forestiere se ocupau societăţile Frăţia, Bătaia şi Caps, dar cea mai importantă era societatea Moroeni, cu 679 de muncitori.

   În domeniul materialelor de construcţie se remarca, evident, fabrica de ciment din Fieni-Dâmboviţa, iar în sticlărie activau Sticla Românească şi Electrostar, cea din urmă fiind principalul furnizor de becuri de bord pentru aviaţia românească.

   Industria textilă era, de asemenea, una cu o bună reprezentare la nivelul judeţului, ţesătoria fraţilor Brănescu, filatura inginerului Casassovici, dar mai ales ţesătoria din Brăneşti a lui Stan Rizescu (660 de muncitori) fiind bine cunoscute.

   La începutul anului 1943 existau în judeţ 11760 de muncitori (între care 1316 erau femei), numărul mare al acestora, având în vedere faptul că era război, explicându-se prin aceea că lucrând în industrii prioritare pentru efortul de război erau scutiţi de mobilizare.

 

  1. Azi mergem la… băi!

   M-am hotărât să las azi la o parte istoria Târgoviştei, pentru a vă relata o pagină din istoria unui oraş în care, pentru un timp, am avut privilegiul de a poposi: Pucioasa-locul în care am ales să predau istorie liceenilor pentru doi ani.

   Mă opresc asupra unui fapt petrecut în luna mai a anului 1941, când, urmare a ploilor abundente şi a alunecărilor de teren, existenţa izvoarelor de apă sulfuroasă era serios ameninţată. Iată de ce, din teama de a nu pierde turiştii veniţi în staţiune la tratament, Primăria oraşului hotăra să acopere izvoarele, cu un pod gros din lemn de stejar şi totodată, să construiască un dispozitiv de scoatere a apei dintr-un puţ colector, pentru realizarea căruia fusese achiziţionat un electromotor.

    Doar o lună mai târziu, noi alunecări de teren lăsau oraşul fără apă potabilă. Situaţia a fost remediată prin ajutorul dat de armata germană, care a pus la dispoziţia administraţiei locale, 40 de soldaţi, timp de 2 zile.

    Trecând la lucruri mai frumoase însă, precum şi în virtutea bunului obicei de a vă scrie despre restaurante şi meniuri de-a lungul vremii, trebuie să vă spun că în aceiaşi ani, restaurantele din oraş erau obligate să respecte anumite meniuri, care difereau în funcţie de zilele săptămânii.  Astfel lunea, ca şi sâmbăta sau duminica exista un meniu fix pentru prânz, compus din mezeluri, o mâncare cu carne şi o friptură şi un altul pentru seara, constând din supă, ciorbă cu carne sau mâncare de legume, o mâncare sau o friptură şi un desert „indigen”.

De marţi până vineri însă, se puneau la dispoziţia clienţilor, doar feluri preparate cu carne de pui, răstimp în care era chiar interzisă comercializarea cărnii de porc şi de vită. Interzise erau, de asemenea, sacrificarea viţeilor sub doi ani, ca şi a porcilor sub 80 de kg.

    O friptură din muşchi de porc costa 36 de lei, la un restaurant cls.I, acelaşi preţ avându-l în primăvară, un kg de zahăr. Acesta ajungea să coste, în decembrie, 43 de lei, ca urmare a inflaţiei, iar un litru de ulei costa tot atunci, 72 de lei, faţă de 64 de lei-preţul pe care îl avusese în martie. În oraş existau patru restaurante clasa întâi: ale lui Stelică Banu, Grigore G. Grigorescu, Iancu Andreescu şi cel al lui Ion Ionescu. Turiştilor sosiţi la băi, li se puneau la dispoziţie taxiuri sau trăsuri, care-i duceau de la gară la hoteluri, contra aceleiaşi sume, de 20 de lei.

     La sfârşitul anului 1941 se întâmpla un fapt notabil, întâlnit uneori şi azi: locuitorii oraşului cereau Ministerului Afacerilor Interne, transformarea oraşului, în comună, motivându-şi cererea prin existenţa unor impozite prea mari.

RADU ALEXANDRU STATE  este  doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…

Distribuie:

hymarco
novarealex1.jpg Valeriana

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
getsbet Gopo

CITEȘTE ȘI

kiss2022-01.jpg
romserv.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Webhosting Armand Media