Respectarea, aleatorie azi, chiar şi a unor reguli moderate de comportament în şcoli, vine în totală contradicţie cu conţinutul unui regulament din 1880, semnat de ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, Vasile Boerescu, prin care erau interzise personalului didactic următoarele: „…să poarte părul despletit sau în cârlionţi ce ar atârna pe spate sau pe umeri; a se farda şi parfuma; a purta rochii <cu coadă>care să se târască pe jos(rochiile nu pot fi mai lungi decât ca să se atingă de pământ…”.
De asemenea, era strict precizat modul în care dascălii puteau să apară în faţa autorităţilor: o îmbrăcăminte uniformă trebuia purtată şi ea consta din: „rochie cenuşie sau neagră, de aţă sau de lână”. Talia ei va avea forma unui palton încheiat până la gât, cu mânecile lungi, strâmte şi garnisite de jur-împrejur numai cu o manşetă din aceeaşi stofă şi culoare, de 5 cm lăţime, iar poalele rochiei pot fi garnisite cu o manşetă lată de 20-25 cm. Gulerul şi mânecuţele să fie albe, simple sau brodate, însă fără alte garnituri, cravata neagră, de mătase, dreaptă şi îngustă, de asemenea fără garnituri. Pălăria – iarna să fie neagră, iar vara – de paie, <à la bergère >, iarna mai putând avea capişon sau broboadă de lână neagră… Paltoanele vor fi de asemenea cenuşii sau negre, de postav sau lână, de forma cea mai simplă şi fără garnituri… Botinele de piele sau din alt material vor fi şi ele negre, fără broderii, funde, catarame, şi cu tocuri aşezate.
Nu aveau o viaţă prea… roz dascălii pe-atunci, aşa-i?