Partidul Muncitoresc Român dăduse indicații să fie strânse semnături pentru încheierea unui „Pact al Păcii”, idee promovată de un consiliu mondial al păcii, organizație nonguvernamentală, înființată după al doilea război mondial atât de țări democratice, cât și totalitare, care doreau evitarea izbucnirii unor conflicte militare pe viitor. Președintele acestui organism era francezul Frédéric Joliot-Curie, iar vicepreședinte era italianul Pietro Nenni, România fiind reprezentată prin Mihail Sadoveanu, Florica Mezincescu și Sorin Toma.
Consiliul Mondial al Păcii redacta o rezoluție de a ataca în termeni duri Organizația Națiunilor Unite, pentru faptul că nu răspunsese apelului la pace elaborat de consiliu, ba chiar mai mult, o acuza de politică extremistă, manifestată prin aceea că Republica Populară Chineză era considerată stat agresor, în vreme ce agresiunea SUA în Coreea era trecută sub tăcere.
În ciuda aparențelor date de participarea în organizație a unor personalități din SUA, Marea Britanie, Franța, Italia sau Australia era cert că aceasta se afla sub influența URSS și a acoliților ei, a Republicii Populare Chineze și a Republicii Populare Mongole. Pentru a conferi o și mai mare legitimitate acestui organism, Stalin inclusese ca membru și un prelat în persoana mitropolitului de Krutița și Kolomna – Nikolai.
Consiliul trimitea, în anul 1951, o delegație la ONU, un amalgam de simpatizanți comuniști, din țările occidentale (Pietro Nenni, Isabelle Blum – din Belgia), comuniști (Nicolai Tihonov, U Yao Tun, Iosef Hromadka – din Republica Populară Cehoslovacă și chiar Pablo Neruda – laureatul cu premiul Nobel pentru literatură și membru marcant al Partidului Comunist din Chile). Prezentarea acestei delegații nu a avut niciun impact asupra poziției ONU, care remarca poziția clară de stânga a Consiliului.
Radu Alexandru STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
