Situaţia oraşului la sfârşitul primului război mondial era una critică, acesta fiind jefuit în vremea ocupaţiei germane, inclusiv de racordurile electrice, pe care noua administraţie a oraşului era nevoită să le înlocuiască. Şi aprovizionarea cu apă avea de suferit din cauza stricăciunilor datorate războiului, primarul recomandând tuturor locuitorilor să facă economie la apă. Lipseau alimentele de bază precum făina de grâu, porumbul şi cartofii, era anevoioasă şi alimentarea cu combustibil a populaţiei şi toate acestea contribuiau la înrăutăţirea nivelului de trai al orăşenilor.
În aceste condiţii, de câştigat aveau speculanţii care primeau adesea chiar sprijinul Primăriei, în activităţile lor ilegale. Astfel, în luna ianuarie oraşul primea de la mina Doiceşti 10 vagoane de lignit, pentru aprovizionarea cetăţenilor din oraş, iar Comisia Interimară aproba vânzarea fără licitaţie a întregii cantităţi, de către Nae Iorgulescu, la un preţ de 48 de lei pentru o tonă, motivând prin aceea că el era „omul de încredere al comunei”. Edilii târgovişteni respingeau însă, ca fiind „neavantajoasă pentru comună”, propunerea aceluiaşi afacerist local, de a prelua aprovizionarea cu cartofi a locuitorilor, la un preţ de 90 de bani/kg, însă doar după ce Primăria îi „avansa un capital de 6000 lei”. Obţinea acest drept Dumitru Tenea, care se obliga a vinde respectivii cartofi la un preţ de 80 de bani/kg.
Ca şi cum aceste lipsuri nu ar fi fost îndeajuns, medicul oraşului făcea cunoscut, într-o adresă către Primărie, faptul că tifosul exantematic face ravagii printre locuitori.
Facebook
WhatsApp
TikTok
