Având un rol important în viaţa economică a Ţărilor Române, bâlciurile au apărut în Evul Mediu şi erau organizate pe moşiile boiereşti, mănăstireşti şi megieşeşti, cu ocazia sărbătorilor religioase, atunci când ţăranii erau liberi şi îşi puteau valorifica produsele.
Ajungând la un moment dat să fie prea numeroase, Marea Dvornicie Din Lăuntru (Ministerul de Interne actual) hotăra limitarea numărului lor la şase pe an: 21 mai, 29 iunie, 20 iulie, 6 august, 15 august şi 8 septembrie.
Erau însă şi sate care organizau astfel de activităţi cu prilejul altor sărbători decât cele hotărâte. Astfel, la Bărbuleţu spre exemplu se desfăşura un bâlci în data de 9 martie, când erau sărbătoriţi cei 40 de mucenici, în vreme ce la Voineşti era un târg ocazionat de sărbătorirea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (21 noiembrie).
Cele mai cunoscute târguri erau însă cele organizate la Băleni, pe moşia marelui vornic Grigore Băleanu, de Sfinţii Petru şi Pavel (29 iunie), pe moşia mănăstirii Butoiu, din ziua Schimbării la Faţă (6 august), sau pe moşiile megieşeşti (ale ţăranilor megieşi, adică liberi, stăpâni de pământ) de la Cândeşti-de Cuvioasa Parascheva (14 septembrie) şi de la Dragodăneşti din ziua de Sf.Dumitru (26 octombrie).
RADU ALEXANDRU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și ardelean de Târgoviște…