Încă din prima şedinţă, desfăşurată la 5 ianuarie în prezenţa primarului – conservatorul Grigore Cair – Consiliul Comunal local reuşea să obţină un preţ avantajos pentru oraş, la darea în exploatare a suprafeţei de 50 ha de pădure din proprietatea sa, anume 330 de lei pe un hectar. În aceeaşi întâlnire consilierii aprobau instalarea în halele oraşului a unei lămpi – „lumina judeţului Dâmboviţa” – de la firma A.Schapiro&Co. din Bucureşti, pentru care se plăteau 441 de lei.
La bilanţul de venituri şi cheltuieli al Primăriei, prezentat Consiliului în şedinţa din 12 ianuarie 1901 observăm că bugetul fusese bine echilibrat, având chiar un uşor excedent (97,69 lei). Această politică rezulta o lună mai târziu, atunci când, într-o şedinţă extraordinară a Consiliului era respinsă cererea inginerului oraşului de a lărgi până la 12 m strada Primăriei, motivul invocat constituindu-l lipsa fondurilor pentru plata despăgubirilor în vederea exproprierii terenului necesar.
Interesant ni se pare însă răspunsul dat de Primărie la solicitarea Epitropiei bisericii Curţii Domneşti de a se aproba vânzarea terenului numit „la Dumbravă”, aparţinând bisericii Sf. Nicolae: „vânzarea bunurilor bisericeşti nu este în folosul oraşului”.
Acelaşi Consiliu avea în vedere în 1901 rezolvarea problemei „cotropirii” de către locuitorii din Ulmi, a islazului oraşului, aprobarea deschiderii unor credite suplimentare pentru plata medicamentelor oferite gratuit, plata pavilionului de la podul Mihai Bravu ridicat pentru desfăşurarea slujbei de Bobotează.
Faptul care merită a fi însă remarcat este că deşi în luna martie administraţia locală conservatoare era înlocuită cu cea liberală, ce îl avea în frunte pe primarul Lazăr Petrescu, acest fapt nu a perturbat în vreun fel buna desfăşurare a activităţii Primăriei târgoviştene.