TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Toate la Timpul lor

   Mulți s-au întrebat, de-a lungul veacurilor, ce este timpul și au încercat să-l explice, să-i atribuie un sens, să-l organizeze, să-l măsoare în fel și chip și chiar și-au dorit să poată călători prin el dincolo de curgerea lui firească. Indiferent de abordare și oricât de departe am fi ajuns cu măsurătorile, timpul încă poartă, pentru fiecare dintre noi, o nuanță de mister.

   De-a lungul vieții noastre, nu sunt puține situațiile în care încercăm să-l forțăm, să-l influențăm în favoarea noastră, nedorind parcă să credem în caracterul lui inevitabil, în această „condamnare” care ne definește ca ființe. Sperăm să trecem dincolo de natura noastră, fiind atrași de iluzia că am putea deține controlul și că acest lucru ne-ar putea aduce liniștea, fără să realizăm că tocmai acest efort utopic este cel care ne periclitează acea liniște pe care ne-o dorim atât de mult.

   Câteodată, vrem ca timpul să treacă mai repede, ne grăbim să sărim niște etape care par să ne țină pe loc, vrem să fugim de niște momente neplăcute sau să atingem cât mai repede obiectul dorinței noastre, uitând să fim prezenți acum pentru că ne gândim prea mult la viitor. Alteori am vrea să amânăm cât mai mult inevitabilul, să prelungim momentele plăcute imposibil de mult, să nu ajungem niciodată să trăim niște lucruri pe cale să se întâmple. Cu alte cuvinte, râvnim să mușcăm din gustul nemuririi. 

   Suntem supuși inevitabilului și acest lucru ne provoacă cea mai teribilă angoasă, tratată în mii de pagini și în mii de feluri de către oameni. Este evident că suntem condamnați, dar ceea ce face diferența este ce alegem să facem în raport cu această condamnare. Luptăm în van sau încercăm să îmbrățișăm trecerea timpului, profitând de toate posibilitățile pe care le putem trasa în interiorul acestor limite? Alegem să ne temem de ceea ce va fi sau alegem să fim încântați de surprizele ce vor veni? În loc să încercăm să forțăm lucruri care trec dincolo de puterile noastre, am putea avea curajul să ne lăsăm în brațele acestei curgeri și să înțelegem că toate vin la timpul lor. Să nu mai încercăm să trecem peste etape, căci fiecare dintre ele are utilitatea ei și „chiulitul” de la o lecție ne poate aduce unele regrete mai târziu. Să fim prezenți cu toată ființa noastră în acum, pentru că e singura vreme pe care o putem influența. În rest, vorbim doar despre amintiri sau idealuri.

   Să nu fim dezamăgiți dacă nu am primit de la Timp ceea ce am visat, sau dacă nu am primit într-un moment ales de noi, poate că vom atinge ceea ce mintea noastră nu poate concepe încă sau altceva mai potrivit etapei în care ne aflăm. Să fim. Și lucrurile pentru care suntem pregătiți ne vor ajunge. Să nu suspinăm după ceea ce timpul ne-a luat, ci să privim în urmă cu recunoștință și blândețe, cu bucurie pentru șansa de a fi trăit. Să nu visăm atât de mult la viitor încât propriile noastre idealuri sau temeri să ajungă să ne fure mințile, ci doar să ne lăsăm surprinși. Să fim curioși în fața a ceea ce ne aduc vremurile, fără să sperăm în van sau să ne lăsăm paralizați de frică.

   Ce alegem să fim: victime sau exploratori ai Timpului? 

 

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…