Fără să intrăm în sentimentalisme putem spune că, odată cu moartea Suveranei Britanice, a pierit un simbol, una dintre ultimele reprezentante ale unei lumi în care se punea preț pe repere, pe principii, pe anumite calități de la care nu se putea face rabat. În acea lume, demnitatea, decența, manierele nu erau facultative, ci un mod de viață privit cu admirație.
Din nefericire, astăzi ne alegem reperele dintru cu totul alte considerente și putem afirma că au rămas din ce în ce mai puțini oameni iconici, oameni la ale căror trăsături să dorim să ajungem, oameni care să ni se pară aproape de neatins, tocmai datorită umanității lor de înaltă clasă. Acum sunt populare figurile de tip influencer, construite pe baze efemere, pe standarde schimbătoare, hrănindu-și faima prin șoc și făcând orice pentru a rămâne niște personaje relevante. În sine, esența poate fi considerată aceasta: nu mai căutăm persoane, ci personaje, mereu altele dar parcă plămădite din același aluat, aflate la mâna trendurilor. Dispar oamenii-simbol deoarece nu mai căutăm repere de stabilitate și de evoluție sănătoasă, ci imagini mereu proaspete, strălucitoare, schimbătoare, dar și ușor de înlocuit. Mai mult ca niciodată, acum punem preț pe aparențele care fură privirea, pe haine care îmbracă interioare găunoase, putrede sau goale. Fugim după zgomote și culori, fără să ne mai obosim să reflectăm la ce este în spate sau la ce se află la bază, la ceea ce rămâne după.
Bineînțeles, nemaiavând către cine să privim, spre ce să tindem, ajungem o societate confuză, care și-a pierdut valorile și care devine ușor de manipulat. Nu ne mai întrebăm: ce ar face X în această situație, cum ar proceda, cum s-ar comporta? Acționăm din impuls și din instinct, din egoism și lăcomie, crezând că este un handicap să fim moderați, reținuți, cu bun simț față de ceilalți. Lucruri de neconceput cândva, condamnabile, au ajuns să fie la ordinea zilei acum, deoarece nimeni nu le mai arată cu degetul, din teama de a nu fi considerați demodați. Este trist și uimitor când este nevoie să explici unor adulți care sunt normele în societate, de ce e important un comportament adecvat, adaptat unor persoane și unor contexte, iar ei să pară că nu înțeleg. Unii dintre noi am ajuns să considerăm o constrângere să avem principii după care să ne ghidăm, simțim că manierele ne limitează de la propria noastră natură, că ne știrbesc cumva din ceea ce credem noi că este autentic. Fără să ne dăm seama, din această dorință de libertate și din lipsa de exemple decente, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de ceea ce ne face oameni, apropiindu-ne cu repeziciune de natura noastră animalică.
Nu ar trebui să ne oprim vreodată din a fi autodisciplinați, din procesul de a deveni o versiune mai bună, mai rafinată a noastră, ar trebui să lucrăm la noi înșine pentru a fi asemenea celor pe care îi admirăm și îi stimăm, să ne transformăm în oameni care nu sunt lesne de uitat de către cei pe care îi întâlnim. Ar trebui să luptăm activ să promovăm acești oameni-stâlp, oameni verticali în modul în care concep și își trăiesc viața, printre ceilalți și în propria lor intimitate, egali cu sine și de neclintit în principii. Dincolo de figurile și tendințele efemere, ei vor rămâne un fundament ai societății și umanității, spre care ne vom putea întoarce privirea atunci când ne simțim debusolați sau pierduți, deznădăjduiți și singuri.
Indiferent de vremuri, de contextele istorice, politice sau sociale, nu ar trebui niciodată să uităm sau să bagatelizăm importanța respectului față de celălalt, fie el cerșetor sau șef de sta, fie el prieten sau inamic. Dincolo de aceste haine, rămânem cu toții oameni și, într-un final, respectul acordat spune ceva despre noi, nu despre ceilalți.
ERICA OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
