TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Serendipity – despre bucuria întâmplărilor fericite

Mi-am amintit, zilele acestea, de unul dintre cuvintele mele preferate din limba engleză, a cărui bogăție de conținut îl face aproape intraductibil în limba română, și anume seredipity. În încercarea de a-i cuprinde sensul, într-o oarecare măsură, am putea spune că el se referă la descoperirile accidentale de bun augur, la întâmplări fericite neașteptate, la jocuri ale hazardului cu final pozitiv. Dincolo de cuvântul în sine și de caracterul său mai mult sau mai puțin traductibil, este un bun prilej de reflecție să ne gândim la implicațiile pe care le are semnificația acestui cuvânt.

În general, putem spune că mentalul colectiv a ajuns să facă o asociere între o viață reușită și un grad crescut de planificare și organizare a aspectelor care constituie această viață. În mod ideal, atenția la fiecare detaliu, planificarea fiecărui pas ar ajuta la reducerea semnificativă a aspectelor neprevăzute, ar diminua riscurile posibile și ar putea crește șansele de a parcurge cu succes ceea ce ne-am propus încă de la început, amplificând sentimentul de siguranță în ceea ce privește întregul proces. Teoretic, am putea crede că planificarea detaliată, mai ales făcută din timp, poate fi rețeta către o formă de satisfacție fără bătăi de cap, în care dubiile legate de necunoscut pot fi eliminate într-o proporție crescută. Cu certitudine, în multe domenii sau aspecte ale existenței noastre, o astfel de abordare a vieții este optimă sau, chiar mai mult, este esențială, mai ales când planificarea și rigurozitatea  sunt factori de care depinde siguranța sau integritatea oamenilor, iar urmarea unui set de reguli sau practici asigură buna desfășurare a procesului sau activității în cauză.

Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre viața noastră de zi cu zi, despre aspectele mai personale care țin de noi ca ființe, lucrurile pot sta puțin diferit. Există riscul, atunci când nu lăsăm câte o portiță sau o fereastră deschise pentru evenimente de tip serendipity, să ne blocăm în interiorul propriilor noastre planuri, nelăsând loc spontaneității și bucuriilor care pot apărea pe nepusă masă. Pentru a face o analogie, este ca și cum am privi doar drumul pe care ne aflăm, fără să ne dăm șansa să admirăm peisajul din jurul nostru, să zărim un curcubeu apărut ca din senin după ploaie, să ocolim puțin pe o potecă unde e mai multă vegetație. Nu spun să ne lăsăm la voia întâmplării, să renunțăm la ordine și rigurozitate în viața noastră, ci să ne dăm voie să avem ochii deschiși către ceea ce poate apărea în viețile noastre de unde și când ne așteptăm mai puțin, deoarece așa putem avea parte de unele dintre cele mai plăcute surprize pe care ni le poate oferi viața. Nu de puține ori, în domenii care țin de creație, întâmplarea sau accidentul au stat la baza unor mari opere sau au hrănit întregi curente artistice, modificând, ulterior, percepția asupra a ceea ce înseamnă frumos sau cum ar trebui definită arta. Menționez aici, în treacăt, importanța pe care o avea hazardul în curentul Dada, rolul întâmplării la artiști abstracți precum Jackson Pollock și schimbarea artelor performative prin introducerea improvizației sau al factorului surpriză adus de intervenția publicului în spectacolele interactive.

În mod surprinzător, nu doar sfera artistică sau aspecte ale vieții personale au avut de beneficiat de pe urma fenomenului serendipity, ci și în lumea descoperirilor științifice sau invențiilor avem parte de câteva exemple concludente. Printre acestea, putem nota descoperirea gravitației de către Newton, descoperirea penicilinei de către Alexander Fleming, dar și invenții precum cuptorul cu microunde (Percy Spencer) sau bilețelul Post-it (Spencer Silver). Dacă până și un univers atât de riguros precum cel științific a beneficiat de întâmplarea unor evenimente neașteptate, dar fericite, de ce nu ne-am oferi și noi șansa unor asemenea întâmplări?

Probabil că, într-o lume în care lucrurile din jurul nostru au devenit din ce în ce mai haotice, în care certitudinile încep să devină utopii, ne-ar putea fi o sursă de bucurie să redescoperim, asemenea unui copil, seninătatea pe care o poate aduce clipa. Cum ar fi dacă ne-am da voie, în fiecare dimineață, să privim ziua ce începe ca pe o nouă aventură? Ce comori am putea găsi daca ne-am lăsa ochii să rătăcească?

 

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…