Oricât am fi sau nu de dispuși să o recunoaștem, viețile noastre sunt dominate de incertitudine. Chiar dacă putem parcurge perioade relativ mari de stabilitate, care să ne dea iluzia unei liniarități, factorul necunoscut își poate face simțită prezența oricând, luându-ne prin surprindere, putând chiar să ne destabilizeze.
Totuși, există și niște mijloace foarte importante care ne pot ajuta să nu ne frângem în fața a ceea ce nu cunoaștem, și anume flexibilitatea și dezvoltarea capacității de a ne reinventa, de a renaște din cenușa a ceea ce am fost până acum. Faptul că un capitol se încheie în urma noastră nu ar trebui să fie o tragedie, iar încheierea unui capitol nefericit ar trebui să fie chiar un motiv de bucurie și de speranță pentru ceea ce va urma. În plus, este o ocazie bună să descoperim noi laturi personale pe care le putem dezvolta, aspecte latente pe care le putem scoate la lumină sau ne putem consolida acele puncte forte pe care le avem, așezându-le la fundația noului drum pe care începem să-l clădim.
Unul dintre marile blocaje pe care le putem avea este prejudecata sau anxietatea că ceva diferit este automat ceva negativ sau teama că dacă noi înșine am deveni altfel față de cum i-am obișnuit pe ceilalți, am putea fi etichetați, priviți cu suspiciune sau chiar ne-am putea deteriora imaginea interioară asupra propriei identități. Consecvența și reziliența sunt, în sine, niște valori admirabile, însă ar fi bine să le reconsiderăm în situațiile în care ele devin dăunătoare nouă sau celor din jur, blocându-ne în contexte toxice pentru noi sau, dimpotrivă, făcându-ne toxici pentru ceilalți.
Este în regulă să ne schimbăm viziunea sau preferințele de-a lungul vieții și, uneori, este chiar un semn al inteligenței când aceste modificări apar în urma experienței de viață sau a unor mai profunde informări și reflecții asupra unor subiecte. O reinventare asumată, făcută în cunoștință de cauză, este întotdeauna recomandabilă în fața unei rigidități sigure, atunci când aceasta devine malignă sau împiedică evoluția. Oricâtă teamă ne poate produce, necunoscutul poate însemna nu doar „nisipuri mișcătoare”, ci și surprize plăcute, aducându-ne, uneori, lucruri la care nici nu am îndrăznit să visăm, oportunități care vin ca o consecință a tot efortul pe care l-am depus până în prezent, ca urmare a compromisurilor pe care nu le-am făcut, a cinstei și seriozității de care am dat dovadă de-a lungul timpului.
Astfel, nu de puține ori, curajul de a renaște înseamnă tocmai curajul de a culege roadele a ceea ce am fost și am făcut până acum și de a face un alt nectar din aceste roade, după o nouă rețetă. Iar dacă această rețetă nu se dovedește a fi optimă, avem oricând libertatea de a o reinventa și de a cultiva noi roade pe care să le culegem mai târziu.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
