TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Răbdare și motivație

   În plină epocă în care tehnologia este în permanentă dezvoltare, atunci când aproape orice informație sau sursă de cunoaștere se află la un click distanță, având posibilitatea să le accesăm instantaneu, ne-am transformat percepția așa încât am ajuns să dorim să obținem totul în viață aici și acum. Tendința e cu atât mai accentuată cu cât, în social media, lucrurile par atât de facil de obținut pentru ceilalți, compararea propriului parcurs cu această imagine construită artificial ducând la pierderea disponibilității de a nu arde etape.

   Sensul trecerii prin fiecare etapă necesară dintr-un proces este scos în evidență mai ales observând consecințele neplăcute pe care le atrage nerăbdarea. Confucius ilustrează această idee, extrem de sugestiv, prin pilda țăranului îngrijorat de faptul că holdele sale de grâu nu creșteau de la o zi la alta, așa cum își dorea: „El s-a dus să le smulgă pe jumătate, să le tragă în sus, ca să le facă să crească mai repede. Seara a revenit năuc de pe ogorul său și le-a spus celor din familia sa: «Azi sunt foarte obosit, am ajutat firele de grâu să crească!». Fiii săi au alergat să vadă isprava, dar toate firele de grâu se uscaseră”.

   Atunci când vorbim despre răbdare, vorbim despre așteptare și despre modul în care gestionăm așteptarea, fie dacă vorbim despre o așteptare asumată de propria persoană sau despre o amânare a unor evenimente din cauza unor contexte exterioare. Astfel, în ceea ce privește răbdarea, un accent important este pus pe ideea de durată a timpului percepută în mod subiectiv, fără a se reduce, însă, doar la așteptare. Putem aștepta neliniștiți, agitați, iritați, însă aceea nu se poate numi răbdare, aceasta din urmă referindu-se la o așteptare calmă, în liniște. 

Gestionarea răbdării pe termen mediu sau lung depinde și de capacitatea noastră de a ne păstra motivația pe parcursul procesului și de a prevedea un traseu logic, un rost al stării de expectativă. Astfel, nu în puține cazuri, putem vorbi despre o răbdare strategică, de un interval de timp în care așteptăm momentul potrivit sau condițiile optime, în care ne pregătim pe noi înșine, ne formăm și evoluăm, în care planificăm, din timp, detaliile necesare pentru a reuși ce ne-am propus. Altfel spus, nu ne referim la o simplă așteptare, ci la o formă de așteptare activă, în care depunem eforturi, în care ne concentrăm asupra anticipării pașilor pe care-i avem de făcut, a deciziilor cele mai potrivite pe care e nevoie să le luăm pentru a ajunge la rezultatul dorit, iar toate acestea implică motivație.

   Reușind să ne ținem în frâu nerăbdarea, ne dezvoltăm capacitatea de a amâna recompensa unui proces, iar, cel mai adesea, o recompensă însușită mai târziu este mai mare sau de o mai bună calitate decât cea pe care o putem obține imediat. Astfel, controlându-ne primul impuls, ne putem forma în sensul unei discipline de viață, a unor hotărâri cumpănite și luate în cunoștință de cauză, în avantajul nostru, fiind mai predispuși să putem avea parte succes sau echilibru. 

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…