Altar
Coboară-mă
de pe piedestal,
din înaltul cerului sau
din amintirea unui ideal
și cuprinde-mă, fără
margini de piatră
sau reci rătăciri.
Lasă purpura
să cadă, coroana
să se frângă și mâinile
să se frământe într-o
perpetuă căutare.
Nu-ți fie teamă de
muchiile sinelui,
de explozivele ciocniri,
de neînduplecata fire
care așteaptă tot
și care, fără vreo urmă
de-ndoială, sacrifică întregul,
până la ultimul șuvoi de sânge.
De ce pășești în spate?
Ți-e frică să nu te pierzi
pe drumul tău spre regăsire?
Cale
Pierduți din nou
în negura vremurilor,
rămânem ca fumul
așezat peste icoane.
Viața, trăită de la-ntristare
la întristare, ca o rugăciune,
devine senină prin
simpla scăldare a privirii
în albastru.
În chipuri uitate
de vreme, în cutele
lor, martori a
tot și toate,
ne regăsim liniștea
și înțelegem că
miezul speranței
e mereu acolo
unde nu-ți uiți
copilăria.
Atunci când reușești
să treci din așteptare
în contemplare,
cuprinzi că totul
are sens.
Meditație – desen de Erica Oprea
A noua
Septembrie cald,
anotimp al regăsirii,
al întoarcerilor acasă
sau al plecării peste
mări și țări,
nădejde adunată între
pereții calzi ai casei.
Lumea se-ntoarce
în interior, în catifea
portocalie și brune
mângâieri, în muzică
îndepărtată sacadat
pe ebonită neagră,
în timbre culese
de pe scrisori ce nu
au fost nicicând
trimise.
E duminică și
simți că lumina și-a
redescoperit un sens,
că anii sunt totuși
blânzi și bucuria
rezidă în tot ce-i
mic și apropiat.
E pace aici și pare
că va fi
o toamnă neîncheiată.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
