Denaturare
Diformii s-au
revărsat pe străzi
și lumea-și modelează
chipul după ei.
Un rictus ține loc
de afecțiune, în profunzimi
găsești doar mucegai,
necroză-n loc de cord,
iar falsul se transformă-n lege.
Așa-i normal, ți-ar spune.
Ce e? Nu vrei să te integrezi?
De ce vrei jocul să îl strici?
Și, totuși, nu vrei să te frângi.
Ce solitară condamnare!
Să fii un suflet drept
într-un noian de strâmbi
Ploaie de noiembrie
Nu mai rămâne nimic în afară
de o ploaie de noiembrie
care spală orice păcat
și stinge orice dorință,
lăsând în urmă doar cenușa,
caldă încă, a unui jar mocnit.
E regăsire sau recunoaștere
a unei înfrângeri din start petrecute,
într-o lume în care pacea și războiul
par să aibă aceeași greutate,
în care oștenii mor de tineri în armuri
bătrâne pe care le poartă de-a pururi?
Rămâne doar un ritm stins
pe fundalul unor corzi
vibrânde, se stinge
o întrebare ce nu trece
dincolo de buze. Și picăturile
fac găuri în asfalt.
Ritual cotidian
Licoare neagră
printre buze și gânduri,
gust amar care persistă
mult după trecerea clipelor,
mult după ce durerea a rămas
doar o urmă. Se scurge printre
amintiri și devine o pauză
în mijlocul furtunii, când totul
în jurul tău devine tumult,
dar în tine nu mai poate fi
decât piatră. Te-ai transformat
într-o nemișcare fierbinte
iar cicatricile ți-au ajuns
podoabe și începi să te întrebi
câte poveri mai poți duce
în spate, câtor dileme le mai poți
căuta sens, în lumea asta a cărei
singură lege pare să fie haosul.
Respiri adânc. Nu știi nimic,
dar lași lichidul negru
să-ți umezeazcă clipele.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
