El le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!” – Matei 4:18-22
Doar câțiva aleși au fost cei care au putut deveni pescari de oameni, schimbând lumea cu năvodul învățăturilor împărtășite… Cu toate acestea în surprinzătoarea mare pe care o navigăm, noi toți suntem nevoiți să devenim pescari ai propriilor noastre existențe.
Maree-pictură digitală de Erica Oprea
Un cunoscut proverb ne spune că dacă îi dai unui om un pește, îl hrănești pentru o zi, dar dacă îl înveți să pescuiască, va avea cu ce să se hrănească toată viața. Cu toate acestea, indiferent de câtă bunăvoință ar avea „dascălul”, depinde de învățăcel dacă este dispus să deprindă tainele pescuitului și să pornească în zori înspre a-și prinde propria hrană, sau dacă alege să depindă, în continuare, de ceilalți pescari. Gestul de a-ți lua plasa de pescuit în mâini și de a te avânta în incertitudine înseamnă a-ți lua propria viață în mâini și a-ți gestiona propria libertate. Alternativa poate părea mai comodă, dar înseamnă să ne lăsăm prinși noi înșine în plasa altora, devenind, la rândul nostru, un fel de pești.
Bineînțeles, indiferent de cât de dornici am fi să facem efortul de a pescui, există și zile în care vremea sau vremurile ne împiedică să pornim pe mare. O furtună ne transmite că nu e momentul potrivit să ne avântăm acum, ci că ar fi mai înțelept să așteptăm ca marea să se liniștească. Totuși, când nu poate pescui, un pescar isteț alege să-și repare năvoadele. El profită de răgazul adus de conjunctura în care se află pentru a-și aduce în stare bună uneltele, pentru a verifica în ce condiție se află barca sa, pregătindu-și un plan de acțiune pentru când contextul va fi unul mai prietenos. Deși, din afară, poate părea că nu este productiv, în aparenta sa lipsă de acțiune se găsește progresul, se regăsesc resurse și forțe proaspete, se trasează noi căi pe care pescarul ar putea să le urmeze pentru a-și îndeplini menirea. Pe timp de furtună, nu este vorba despre nemișcare, este vorba despre a construi pentru viitor.
Reflectând, am putea să înțelegem că nu suntem mai puțin pescari atunci când nu suntem pe mare, ci continuăm să fim și atunci când prelucrăm capturile de până acum sau doar ne pregătim, atunci când avem grijă, în liniștea uscatului, de toate aspectele care populează universul unui pescar. Suntem adevărați pescari atunci când știm prin ce furtuni merită sau nu să trecem.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…