„Medicine, law, business, engineering, these are all noble pursuits, and necessary to sustain life. But poetry, beauty, romance, love, these are what we stay alive for.” ― Dead Poets Society, 1989
Timpul a ajuns să fie evaluat aproape exclusiv prin prisma utilității, chiar și în viața personală, iar tot ceea ce nu produce rezultate clare, măsurabile sau imediat vizibile este adesea împins într-o zonă secundară, etichetat rapid drept „hobby”, ca și cum ar fi un capriciu tolerat între responsabilități, nu o nevoie umană reală. În această logică, ele sunt reduse la activități ocazionale, practicate doar atunci când „se poate”, deși ele sunt, de fapt, acele constante interioare care dau coerență și profunzime vieții.
Totuși, există o diferență profundă între hobby-uri și pasiuni, o diferență pe care, la prima vedere, terminologia nu pare s-o cuprindă cu adevărat. Ea ține de felul în care o activitate te „locuiește” pe dinăuntru, pentru că pasiunile nu-ți consumă timpul, ci îți umplu timpul cu sens, îl transformă într-un spațiu viu, intens, în care te regăsești și te reconstruiești. O pasiune nu este ceva ce faci ocazional ca să-ți omori timpul, ci un mijloc prin care simți că trăiești acel timp, făcându-te să te simți prezent, implicat, conectat la tine. Ele te fac să arzi, dar nu te ard, chiar și atunci când presupun efort, oboseală sau sacrificii, pentru că dincolo de toate acestea există sentimentul clar că faci ceva care te reprezintă, te definește și care lasă o urmă.
Putem avea profesii respectabile și necesare, care susțin funcționarea societății și asigură continuitatea vieții, dar ele nu pot înlocui nevoia de frumusețe, de emoție, de poezie, de iubire și de sens, acele elemente fragile și esențiale care nu ne ajută doar să supraviețuim, ci să rămânem vii pe dinăuntru. Tocmai de aceea, pasiunile nu sunt un lux sau un moft, ci un echilibru, un spațiu în care omul se regăsește dincolo de roluri și funcții, dincolo de calcule și bilanțuri. În zona artistică, pasiunile capătă o intensitate aparte, pentru că arta nu acceptă jumătăți de măsură, cerând dedicare, consecvență, implicare emoțională profundă și o formă de abandon asumat, fie că vorbim despre scris, pictură, muzică sau alte forme de expresie care te obligă să te expui, să te înțelegi și să te transformi. Arta oferă șansa să te diseci, să te analizezi, să te descompui și să te recompui mereu îmbogățit, înnoit și mai întreg.
Hobby-urile pot fi relaxante și utile pentru detensionare, dar pasiunile sunt cele care te modelează, care te consumă și te construiesc în același timp, care îți dau acel sentiment rar că existența nu este doar o succesiune de zile, ci o experiență trăită cu sens și profunzime. Dincolo de ceea ce ne menține în viață, sunt lucrurile pentru care alegem, conștient sau nu, să rămânem vii.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…




Facebook
WhatsApp
TikTok



































