Nu sunt în măsură și nu voi face un comentariu de natură politică la adresa recentelor evenimente care au zguduit această parte de Europa, ci îmi voi muta privirea către un lucru pe care ajungem să-l prețuim abia atunci când ne lipsește, și anume pacea.
Adesea, în vreme de război, atunci când se scrie istoria sau atunci când ea este rememorată, totul ajunge să fie redus la nivel de statistici, de numere, de strategii, cauze, efecte, învingători și învinși, documente, informații, interese și politică. Ceea ce adesea uităm este însuși omul ca individ, cu visurile lui, cu dorințele, speranțele, cu temerile și deznădejdile lui, omul care iubește, omul care luptă sau care se ascunde, bărbatul îngrozit de pe front, femeia care se gândește la soțul ei, copilul despărțit de părinte, bătrânul căruia i-a pierit un fiu, cei care au rămas fără locuință sau invalizi, omul căruia i-a fost răpită normalitatea.
Ceea ce este cel mai trist este că, indiferent de natura și motivația conflictului, indiferent de tabere sau alianțe, într-un final și învingătorii și învinșii vor fi niște înfrânți, victoria fiind întotdeauna amară. Adesea regulile jocului sunt scrise de cei de la putere, nimeni nu-i întrebă pe oamenii de rând ce decizie și-ar dori să ia pentru țara lor, pentru viața lor, pentru relațiile cu ceilalți. În majoritatea cazurilor visurile de glorie, măreție și renașterea unor imperii nu sunt ale celor care muncesc, care sunt cinstiți, care își plătesc taxele și-și doresc o existență liniștită, armonioasă și o bătrânețe în care să se bucure de copii și nepoți. Ei sunt cei care n-au de ales, nu pot decât să se supună și să spere că vor supraviețui și-și vor putea duce anii ce le rămân așa cum au știut și până atunci.
În mod utopic, pe undeva naiv, mă întreb cum ar arăta lumea pe care suntem toți nevoiți s-o împărțim, dacă am alege să nu mai fim lacomi până la absurd, să nu ne mai hrănim orgoliile și nesațul după putere, dacă am înțelege că niciunul dintre noi nu este veșnic și cu toții vom ajunge să fim pământ, același pământ pentru care ne ucidem fără sens. De ce nu ne ajunge să ne bucurăm unii de alții, de o plimbare până la magazin sau în parc, de un telefon dat mamei, de o carte citită, de o îmbrățișare într-o zi de vară, de o masă bună pe care să o savurăm în liniște? De ce nu conștientizăm aceste lucruri când încă le avem, cât încă ele ne sunt firesc, de ce nu ne luptăm ca ele să rămână întreg?
Ca umanitate, ajungem să ne curmăm propriul bine din dorința de mai mult sau de altceva și, când deja e prea târziu, regretăm ceea ce am pierdut, că nu am fost mai conștienți, mai prezenți sau mai implicați. Să învățăm să prețuim, să fim oameni unii pentru alții când avem ocazia, sa ne rămână amintiri și conștiința împăcată, nu păreri de rău și durere. Pentru că, indiferent de partea cui e gloria, după o confruntare nimic nu va mai fi ca înainte. O mamă nu e consolată cu nimic dacă fiul său este numit erou și decorat post-mortem pentru un ideal al altcuiva, unui soldat nu i se poate șterge din memorie groaza imaginilor pe care le-a văzut, teroarea pe care a simțit-o, șocul primului om ucis, tinerețea pierdută în război nu mai poate fi recuperată.
De ce e atât de greu să înțelegem că suntem cu toții oameni, că singurul inamic se află doar în sine, în sinele care nu se mai satură, în sinele care crede că e singurul care cunoaște calea, care știe ce e mai bine pentru ceilalți? De ce un ales ajunge să creadă că e singurul îndreptățit să aleagă pentru cei ce l-au ales? De ce să te cobori, de ce să nimicești pentru o utopie născută-n propria minte? De ce să sacrifici tinerețea unui popor pentru fanteziile unor bătrâni nebuni?
Să învățăm, în al doisprezecelea ceas, privind în jurul nostru, să prețuim ce avem, să aspirăm la liniște, frumos și bunătate și să trăim în bucurie, nu doar să supraviețuim de la o zi la alta, ci să simțim cu toată ființa noastră.
ERICA OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
