„Orgoliul celui care nu poate construi este să distrugă” – Alexandre Dumas, tatăl
În lumea noastră, aflată în cursul unei presupuse evoluții, încă ne confruntăm uneori cu indivizi ale căror acțiuni sunt motivate de un orgoliu incapabil de a se manifesta prin construcție, printr-o viziune mai largă, pe termen lung. Acest fenomen, nu de puține ori subestimat, poate avea atât consecințe neplăcute în viața noastră personală, cât și consecințe devastatoare în societatea noastră în ansamblu, așa cum ne-o arată evenimentele recente.
Sub masca unui presupus sentiment de îndreptățire, mulți încearcă să-și justifice cedarea în fața primelor impulsuri distructive dictate de orgoliu sau de instinct. De fapt, nu este vorba aici despre dreptate sau nedreptate, ci despre o decizie facilă atunci când nu avem capacitatea sau disponibilitatea de a face un efort, de a păși pe calea mai dificilă. Când cineva se simte incapabil să construiască sau să creeze ceva valoros, uneori alege să distrugă în loc să admită propria lor neputință sau să caute alternative constructive.
Este important să înțelegem că orgoliul nu este un semn de putere sau de superioritate, ci mai degrabă de fragilitate și insecuritate. Cei care se simt că nu se pot baza pe propriile lor capacități sau sunt nesiguri de poziția lor în lume pot cădea pradă acestui tip de orgoliu, compromițând astfel nu doar propriile lor vieți sau imaginea lor în lume, ci și viața celor din jurul lor și a societății în ansamblu.
Cum putem să contracarăm acest fenomen? În primul rând, este esențial să cultivăm empatia și înțelegerea în interacțiunile noastre cu lumea înconjurătoare și să ne formăm o disciplină în sensul construirii și implicării pentru lumea din care facem parte. În plus, educația și conștientizarea pot juca, în timp, un rol crucial în combaterea orgoliului distructiv și a efectelor sale. Învățând să recunoaștem semnele acestui tip de orgoliu în noi înșine și în ceilalți, spunându-i pe nume și discutând deschis despre el putem să intervenim în mod activ pentru a-l preveni, pentru a oferi alternative, promovând comportamente constructive și dialogul. Ascultând cu atenție și respectând perspectivele celorlalți, gândindu-ne la consecințele faptelor noastre putem face eforturi să clădim conexiuni mai puternice și să evităm conflictele inutile ale căror singură miză este, adesea, cine are dreptate aici și acum. Să conteze mai mult dreptatea decât integritatea și integralitatea lumii noastre, acum și în viitor?
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…