TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Oare îi merităm?

Printre subiectele de interes crescut ale perioadei pe care o parcurgem acum se numără Jocurile Olimpice, prilej pentru numeroase discuții pe teme cum ar fi spiritul național, competitivitatea, implicarea sau lipsa de implicare a statului în dezvoltarea și promovarea sporturilor. Mai mult decât bucuria Jocurilor în sine și decât emoțiile firești cărora competițiile sportive le dau naștere, ajung să se exacerbeze problemele identitare, problemele de natură politică și impresiile greșite conform cărora, puși fiind într-o situație similară, am fi reacționat mai bine.

În esență, neajunsurile care ies la iveală în asemenea contexte sunt aceleași care ne definesc la modul general pe noi, românii, la nivel de mentalitate și de raportare a noastră la ceilalți indivizi și la grupul din care facem parte sau din care credem că facem parte. Spun aceasta întrucât identificarea cu anumite comunități sau cu anumite persoane nu coincide întotdeauna cu realitatea, ci cu propria noastră imagine despre sine. Adesea, apartenența la un anumit popor poate crea un fals sentiment de identificare cu oamenii de succes care aparțin acelui popor, un fals sentiment de mândrie națională.

Din păcate, puțini sunt cei care conștientizează că reușita marilor sportivi se datorează muncii asidue, orelor interminabile de antrenament, susținerii antrenorilor, familiei sau sponsorilor, atunci când au șansa unei astfel de implicări. Aceștia sunt factorii care contribuie la victorie, nu faptul că acei sportivi sunt români, întrucât statul român îi susține prea puțin iar noi, la nivel de mental colectiv, nu avem dezvoltat un spirit în sensul respectului pentru sport și în sensul disciplinei, ci avem tendința să privim totul ca pe o formă de divertisment și atât. Mai mult, faptul că un sportiv sau altul este român îi poate face pe unii dintre conaționali să se simtă îndreptățiți să critice sau să judece performanțele acelui sportiv, afișând o atitudine atotștiutoare, o atitudine de superioritate. În loc să învățăm să apreciem orice formă de succes, chiar dacă nu este o medalie de aur, preferăm să minimizăm orice efort, străduință sau suferință umană care s-ar afla în spatele acelei realizări, alegând calea ușoară și comodă, prima care apare în mintea cuiva care stă așezat confortabil pe canapea.

Unde să-și aibă, totuși, originea o astfel de atitudine? Cu rare excepții, marea majoritate a oamenilor care aleg să-și afișeze fără jenă nemulțumirile și comentariile se constituie din cei care nu au reușit, la nivelul propriei persoane, să ajungă la niște realizări notabile. Cu alte cuvinte, sunt nemulțumiți de ei înșiși, iar singurul motiv de mândrie pe care-l au este reușita unui conațional sau faptul că se numără printre cei care aparțin cercului de cunoscuți al unui om cu succes sau notorietate. Nefiind capabili sau dispuși să depună efortul sau disciplina necesare, aleg doar să privească situația din afară, cu detașarea omului neimplicat. Cu toate acestea, dacă ar cunoaște pe pielea lor cum se simte toată această muncă din spate, s-ar gândi de două ori înainte să vorbească zeflemitor sau înainte să spună cum ar face ei în situația X. În mod cert, mare parte din acest tip de comportament își are rădăcinile în lipsa de educație făcută în sensul spiritului sportiv, al atitudinii de fair-play, dar și din lipsa de educație când vine vorba de o raportare sănătoasă la ideea de competiție, de succes și de gestionare a eșecului. Din păcate, atât sistemul românesc, cât și mentalitatea adulților din multe familii nu pot face față la ideea de competitivitate, la înțelegerea și acceptarea existenței unor factori precum cel psihologic sau emoțional, care țin de natura profund umană a fiecărui individ. Din păcate, discuțiile din sfera educației încă aleg să ignore, din nepricepere sau din frică, elementele care țin se subiectivitate, de temperamentul sau structura psihică a celui care primește acea educație. Ignorând faptul că suntem umani nu va face altceva decât să propage problemele în timp.

Închei aceste rânduri reluând întrebarea din titlu: oare îi merităm? Este o întrebare firească atunci când ajungem să observăm lipsa de respect acordată unor oameni care, prin succesul lor personal, ajung să ducă la promovarea noastră, ca popor. Ni se pare de la sine înțeles ca ei să ne ofere acest lucru, să facă atât cât este omenește posibil pentru victoria țării, însă noi nu ne petrecem nici măcar cinci minute întrebându-ne: noi ce-am făcut pentru ei, noi ce le-am oferit astfel încât să ne simțim îndreptățiți să le cerem ceva? De multe ori, nu le-am oferit nici măcar o vorbă de încurajare, darămite să trecem la fapte cu ceva care contează. Dacă nu pentru ei, aici și acum, măcar pentru generațiile care le vor urma, generațiile pe care ei își doresc să le formeze, să încercăm să facem ceva. Dacă nu suntem în stare să facem ceva bun, măcar să avem bunul simț să nu mai aruncăm cu vorbe zeflemitoare, să nu mai ridicăm piatra atunci când nu știm cum e să fim în pielea celor care luptă pentru podium.

ERICA OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…

Distribuie:

Locuri de munca difamcom

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro